Calatorie spre inima pamantului Secolul
XXI este marcat de o
descoperire uluitoare: existenta unei
retele intinse de tuneluri subterane,
posibil interconectate la nivel mondial.
Pe langa grote si pesteri create de natura, peste tot in lume s-au
descoperit diverse canale si tuneluri
subterane construite, spun oamenii
de stiinta, de civilizatiile antice sau de
alte civilizatii premergatoare celei
umane; spatii, adesea gigantice, ai caror pereti au fost tratati pentru
conservare prin metode si tehnologii
necunoscute in ziua de azi Lacul fara
fund Sergheevka este un catun uitat de
lume din regiunea Moscova. Cand si
cand, in atentia publicului apar tot soiul de evenimente stranii, ce se
petrec in jurul lacului din apropiere. Se
spune ca acesta, denumit sugestiv
Bezdonii (Fara fund), este conectat cu
oceanele, adancimea lui fiind
necunoscuta. Pana si pe hartile militare, profunzimea lui nu este clar
stabilita, fiind doar aproximata intre
150 si 200 de metri. Lacul apare
mentionat si in scrierile poetului rus
Alexandr Blok, in care un padurar din
zona povesteste ca aceasta apa este legata prin canale tainice cu marile
oceane ale planetei. Legenda spune
ca pe malurile lui, de-a lungul anilor, s-
au facut descoperiri misterioase ale
unor epave de mult disparute in
valtoarea oceanelor. In anul 2003, la suprafata apei a
aparut, nu se stie de unde, o vesta de
salvare, cu insemnele marinei militare
americane. Dupa cercetarile realizate
de autoritatile locale, s-a constatat ca
vesta apartinea marinarului american Sam Belovski, de pe distrugatorul USS
Cole. In octombrie 2000, in portul
Aden, din Yemen, s-a declansat un
atac terorist asupra navei, soldat cu
moartea a 17 militari. In urma
atentatului, matelotul Sam Belovski a fost dat disparut, iar trupul sau nu a
fost gasit niciodata. Dar cum a putut
ajunge dupa trei ani
vesta lui de salvare tocmai din
Oceanul Indian intr-un lacusor
pierdut din Rusia Centrala, la 4000 de kilometri distanta?! Care a fost traseul
ei? Oare legendele lacului fara fund sunt
reale? Oare exista asemenea cai
subterane necunoscute, care unesc
diferite puncte ale planetei? Inca din
anii ’70, in Rusia a aparut in paralel cu speologia o alta ramura de
cercetare, care studiaza tunelurile,
pasajele, grotele subterane create
altfel decat de natura: structuri
artificiale. Aceasta stiinta se numeste
spelestologie, iar termenul a aparut pentru prima data in Georgia, intr-un
studiu dedicat Manastirii Vardzia,
construita intr-o pestera. Cea mai
activa grupare de spelestologie,
infiintata in 1983, este “Miscarea
spelestologica din Leningrad” (abreviat, in limba rusa,
LSP). In ultimii ani, cercetarile ce tin de
aceasta disciplina s-au intensificat, iar
savantii rusi analizeaza tot mai atent
ipoteza existentei unor pasaje
subterane intercontinentale. Tunelurile subterane si pesterile au
fost dintotdeauna un subiect care a
atras atat atentia oamenilor de stiinta,
cat si pe a celor pasionati de mistere.
Poate pentru ca in intuneric se ascund
enigme de nepatruns sau pentru simplul fapt ca acestea se deschid si
acced catre centrul pamantului. Pe
aceasta tema s-au scris o multime de
carti si povesti fascinante, s-au realizat
sute de filme de aventuri, care au
imbogatit si mai mult imaginatia oamenilor. Cert este ca acestea exista
peste tot in
lume, fie ca vorbim despre galeriile
antice recent descoperite sub
Ierusalim, despre tunelurile de sub
marile piramide din Egipt, sau de canalele subterane sapate dedesubtul
Mexicului. Arheologii si oamenii de
stiinta au inceput sa isi puna tot mai
des intrebarea daca nu cumva aceste
retele subterane au fost candva
conectate intre ele. Lungimea lor nu a putut fi determinata precis, pierzandu-
se intr-un nesfarsit labirint
in interiorul pamantului. De
asemenea, nimeni nu a putut
confirma faptul ca ele au fost
construite in aceeasi perioada. Si totusi: cand si cine le-a creat si in ce
scop? OZN-uri in centrul pamantului In
regiunea Volgograd din Rusia
exista un lant muntos, cunoscut sub
numele de Medveditki, care, incepand
cu anul 1997, a fost studiat in detaliu de organizatia
“Kosmopoisk” (Cercetasii Cosmosului) .
Aici a fost depistata si cartografiata o
retea extinsa de tuneluri, cercetata pe
o distanta de zeci de kilometri. Aceste
pasaje subterane au un diametru de 7 pana la 20 de metri si, pe masura ce
se apropie de creasta muntelui, se
largesc tot mai mult, ajungand pana la
120 de metri, transformandu-se sub
munte intr-o sala imensa. De aici, se
ramifica alte trei tuneluri in diferite unghiuri. Conform spelestologului rus
Anton
Anfilov, sub Muntii Medveditki se
gaseste un nod important, o
incrucisare de tuneluri ce vin din alte
regiuni, inclusiv din Caucaz. Cercetatorul sustine ca de aici se poate
patrunde nu numai in Crimeea,
dar si in regiunile nordice din Rusia,
tocmai in arhipelagul Novaia Zemlia
din Oceanul Inghetat si chiar pe
continentul nord-american. Aceasta ipoteza incredibila este sustinuta si de
unii ufologi, care considera ca
tunelurile sunt inca functionale si
utilizate ca artere de transport, iar
imensele camere subterane – ca baze
de stationare a unor aparate de zbor neidentificate (OZN) Lacul fara fund In
Uniunea Sovietica, la inceputul
anilor ’50, la propunerea lui V.I. Stalin,
a fost emis un decret secret al
Consiliului de ministri al URSS, referitor
la construirea unui tunel pe sub Stramtoarea Tatara, care desparte Rusia
continentala de insula Sahalin si
care leaga Marea Ohotsk, la nord, cu
Marea Japoniei, la sud. In conditiile
declansarii razboiului rece, pentru a
contracara pericolul bazelor militare americane instalate in Japonia, Stalin a
ordonat construirea unui pasaj
subteran, prevazut cu cale ferata, intre
insula Sahalin si Rusia. Dar in 1953,
Conducatorul suprem moare si
proiectul este abandonat. Dupa destramarea imperiului sovietic, planul
strict secret a fost dat
publicitatii si, in 1991, L.C. Berman,
doctor in stiinte fizico-mecanice, o
specialista care lucrase ani de zile in
acest tunel, a facut dezvaluiri senzationale. Ea a marturisit ca, de fapt,
tunelul fusese sapat inca din
timpuri imemoriale, posibil de catre o
alta civilizatie, si ca proiectantii rusi il
descoperisera intamplator. Tunelul
fusese trasat si construit tinand cont de geologia dificila a solului de sub
fundul apelor. Peretii sai erau foarte
netezi, acoperiti cu un material care
semana a lava vulcanica. Toti
cercetatorii rusi au fost insa de acord
ca acel material nu era unul creat de natura. In urma unui studiu
aprofundat, s-a ajuns la concluzia ca
asupra peretilor se actionase simultan
termic si mecanic, iar rezultatul fusese
aceasta crusta, cu o grosime de 1,5
mm, deosebit de rezistenta. Conform afirmatiilor doctorului Berman, nici
macar tehnologia moderna nu ar fi
putut realiza o asemenea lucrare.
Totodata, ea a amintit despre gasirea
unor obiecte stranii in tunel, a unor
mecanisme de neinteles, instrumente si echipamente necunoscute, si chiar
despre fosilele unor animale
neidentificate. Imediat dupa
abandonarea acestui gigantic si
ambitios proiect, serviciile secrete
sovietice au preluat toate aceste valoroase artefacte, care in decursul
deceniilor “s-au pierdut”. Straniu este ca
afirmatiile doctorului
Berman vin in sprijinul teoriei
spelestologului rus Anton Anfilov.
Cercetatorul afirma ca Rusia ar fi fost sau poate inca este conectata prin
tuneluri subterane cu Orientul
Indepartat. Tunelul doctorului
Berman duce prin insula Sahalin in
Japonia. Exploratorul evaporat
Rapoartele arheologice atesta faptul ca si pe continentul american s-au
descoperit multe tuneluri antice. In
1909, ziarul “Phoenix Gazette”, din
Arizona, a scos la iveala o poveste
fascinanta, intitulata “Explorari sub
Marele Canion”. Conform articolului, exploratorul G.E.
Kincaid, in timpul expeditiei sale in
Marele Canion, a facut o descoperire
uluitoare: un intreg oras subteran, cu
o retea de tuneluri, in care s-au gasit
dovezi ce indica faptul ca civilizatiile antice au migrat in America din Orient
prin aceste cai subpamantene.
Cercetatorul a demonstrat, aparent
convingator, ca populatia care locuia
in aceste caverne misterioase, adanc
sapate in stanca, era de origine orientala, posibil din Egipt. In
publicatie se relateaza ca echipa
coordonata de Kincaid a descoperit o
camera gigant, de aproximativ 1500
de picioare (450 metri), din care
porneau zeci de pasaje, “ca spitele unei roti”. De aici au scos la iveala
arme si diverse instrumente din cupru
care, in mod straniu, nu au putut fi
atribuite populatiilor originare din
America, si mai multe tablite gravate
cu semne si simboluri ce semanau cu hieroglifele egiptene. In articol se
povesteste ca echipa lui Kincaid ar fi
gasit in tuneluri si o cripta in care erau
depuse mai multe mumii ale unor
barbati adulti. “Mormantul sau cripta
in care au fost gasite mumiile este una dintre cele mai mari camere din orasul
subteran. In peretii camerei erau
sapate un fel de nise, fiecare
adapostind o singura mumie. Alaturi
de oseminte, in cavitati s-au gasit si
cupe de cupru si bucati de sabii. Unele mumii erau acoperite cu lut, si toate
erau invelite intr-un material din
scoarta de copac”. Daca teoriile lor au
fost corecte, atunci
misterul originii populatiilor
preistorice din nordul Americii a fost rezolvat: Egiptul si Nilul, Arizona si
fluviul Colorado au fost candva, in
urma cu milenii, conectate printr-un lant
de tuneluri. Teoria intrece pana si
cele mai fanteziste scenarii. Toate aceste
dovezi se spune ca ar fi fost depuse la Institutul Smithsonian
din Washington, care ar fi sponsorizat
expeditia exploratorului Kincaid.
Totusi, acolo nu s-au gasit nici un fel
de probe care sa ateste existenta
artefactelor antice. De asemenea, nu s-a putut descoperi nici un indiciu
referitor la ce s-a intamplat ulterior cu
exploratorul Kincaid. Acesta parca s-
ar fi evaporat. Cu toate ca existenta
exploratorului
american si a descoperirilor sale nu poate fi dovedita, un fapt ciudat
adanceste misterul. In decurs de
cativa ani de la aparitia articolului,
Guvernul Federal al Statelor Unite a
interzis accesul in zona, patrunderea
in acel spatiu fara aprobare constituind o ilegalitate. Numai
amerindienilor li s-a acordat
permisiunea sa traverseze acel
teritoriu. Este un fapt bine cunoscut ca
in
canioanele din statul Arizona exista o multime de grote, cavitati si pesteri,
majoritatea descoperite de alpinisti.
Denumirile acestora, Turnul lui Seth,
Turnul lui Ra, Templul lui Horus,
sugereaza legatura cu Egiptul antic.
Recent, arheologii au descoperit un tunel vechi de 1800 de ani, care duce
in directia unui intreg sistem de
galerii, aflat la 12 metri sub Templul
Sarpelui cu Pene din Mexic. Orasul
Teotihuacan a fost construit de o
populatie relativ putin cunoscuta, care a atins apogeul intre anii 100 i.Chr si
750 d.Chr. Templul a fost ridicat intre
anii 150-200 d.Chr. Din motive
necunoscute, orasul a fost abandonat
pana la venirea in zona a populatiilor
aztece, in 1300 d.Chr. Acestia din urma au dat si denumirea de
Teotihuacan, care semnifica “locul
unde oamenii devin zei”. Excavatiile
realizate pentru dezvelirea
tunelurilor au inceput in 2003 si au
fost cele mai amanuntite realizate vreodata intr-un sit arheologic.
Arhitectul Sergio Gomez, initiatorul
proiectului, a declarat ca pasajul
subteran se desfasoara pe sub
Templul Sarpelui cu Pene – cea mai
importanta cladire din citadela – iar intrarea se afla la cativa metri de
templu. “Accesul in tunel se face
printr-un put larg de 5 metri. Am
descoperit un coridor lung de 100 de
metri, care se sfarseste intr-o serie de
galerii sapate in stanca”. Desi nu se cunoaste exact de cand
dateaza, investigatiile de pana acum
au dovedit faptul ca tunelul a fost
construit inaintea templului si ca a fost
inchis din motive stranii, de catre
populatia din Teotihuacan. Totusi, la ce servea acest tunel? Sergio Gomez
crede ca era legat de conceptul de
“lume subpamanteana”. “Probabil,
tunelul era elementul central,
principal, in jurul caruia a fost
construit centrul de ritualuri. Acesta a fost un loc sacru”. Subterane care
strabat globul In zona Europei Centrale,
pe teritoriile
Cehiei, Poloniei si Slovaciei, se intind
Carpatii Beskizi. La granita dintre
Polonia si Slovacia, se afla cea mai inalta culme, Babia (Babia Gora), cu o
altitudine de 1725 m. In folclorul celor
doua popoare exista
multe legende legate de acest varf. Se
spune ca locuitorii zonei pastreaza
secreta existenta unui tunel sub munte. In urma cu cativa ani, intr-un
ziar local polonez, a aparut relatarea
unuia dintre locuitorii satului Zawoja,
Stanislaw Poniatowski. El a povestit
ca, in anii ’60, tatal sau i-a dezvaluit
taina muntilor. Au plecat impreuna din sat catre “regina Babia” si,
ajungand la o inaltime de aproximativ
600 de metri, tatal lui s-a oprit si i-a
spus ca acolo va vedea o alta lume, va
afla un secret care este transmis din
generatie in generatie. Cu un efort imens, au dat la o parte o stanca si
dedesubtul ei Stanislaw a vazut un put
cu o deschidere larga, ce ducea
catre miezul pamantului. “Peretii erau
netezi si luciosi, de parca ar fi fost
acoperiti cu sticla. Tata a aruncat o franghie si am inceput coborarea. In
interior, in mod straniu, aerul era uscat.
Am coborat cativa metri pana
am dat de un tunel. Apoi, ne-am
continuat calatoria prin tunelul usor
inclinat catre interiorul pamantului, pana la o sala spatioasa, cu o forma
ovala. De acolo plecau mai multe
tuneluri, in toate directiile. Tata mi-a
spus ca, urmand traseul lor, de aici se
poate ajunge in alte tari si chiar pe alte
continente. Tunelurile din stanga duc in Germania si mai departe, in Anglia,
pana in America, iar cele din dreapta se
intind prin Rusia si apoi prin China
si Japonia, tot pana in America, unde
se innoada iarasi cu tunelul din
stanga”. Povestea polonezului Stanislaw
Poniatowski pare incredibila, insa in
ea descoperim elemente comune altor
marturii, de pe alte continente si din
perioade diferite. Conform studiilor
cercetatorilor rusi din “Miscarea spelestologica din Leningrad”,
intreaga planeta este strapunsa de
aceste tuneluri, care candva au fost
legate intre ele. “Multe dintre ele s-au
prabusit, altele
nici macar nu au fost descoperite, de aceea este foarte grea munca de
dovedire a acestei ipoteze. Acum
lucram la o harta prin care sa
reprezentam reteaua. Insa, deocamdata
totul este aproximativ,
deoarece nu avem informatii complete si nu au fost studiate Africa,
India si Australia”, declara P.
Mirosnicenko, unul dintre cercetatorii
LSP. Potrivit afirmatiilor sale, se crede ca
aceste tuneluri au fost create de
civilizatii stravechi sau de alte civilizatii necunoscute pentru a se putea
refugia in caz de catastrofe naturale.
In mod ciclic, planeta noastra este
lovita de fel de fel de calamitati naturale,
cum ar fi cutremure,
tsunami, eruptii vulcanice, ciocnirea cu asteroizi, asa cum s-a intamplat
acum aproximativ 65 de milioane de
ani cand, in urma impactului cu un
asteroid, au disparut dinozaurii si
majoritatea vietuitoarelor planetei.
Poate ca civilizatiile disparute detineau asemenea informatii si, pentru a evita
consecintele dezastruoase ale
catastrofelor, au creat peste tot pe
planeta o retea formata din structuri
subterane in care s-ar fi putut adaposti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu