Misterele Vaticanului - Secretele
Vaticanului Din secolul al 18-lea se pare
ca, din
ordinele Papei, nici un om nu trebuia
sa ajunga la textele pazite cu sfintenie
din arhivele Vaticanului. Aceste arhive nu numai ca ar schimba omenirea, ci ar
putea chiar sa o distruga. Chiar daca
Vaticanul este privit cu smerenie,
aceste loc a fost populat de persoane,
printe care si fete bisericesti, pline de
secrete nu tocmai ortodoxe.. Revista Spiegel a publicat cateva dintre
scandalurile de la Vatican, legate de
crime, incesturi, intrigi si inselatorii.
Unul dintre secretele cele mai bine
pazite ale Vaticanului este cel despre
vietile papilor, unuii dintre ei fiind departe de a fi numiti '' usa de
biserica''. Un astfel de episod este cel
legat de moartea lui Ioan al 8-lea un
papa care a fost ucis in timpul
mandatului. Se pare ca a fost snopit in
bataie pana si-a dat sufletul. Aceata intamplare a deschis seria altor opt
crime comise asupra unor suverani
pontifi. Un alt scandat este cel al Papei
Ioan al 12-lea de numele caruia se
leaga pasiunea pentru jocuri,
blasfemie, crima si incest. El a fost eliberat din functie in anul 963 pentru
comportament necuvincios. La randul
lui Papa Alexandru al 6-lea a avut un
caracter nedemn avand 9 copii din
relatii diferite.
In cartea lui David Yallop '' In numele Domnului '' se spune ca daca arhivele
Vaticanului ar fi dezvaluite, fata
credintei s-ar schimba pentru
totdeauna. De secole se spune ca
Vaticanul pazeste cateva secrete
esentiale despre lumea crestina de pretutindeni.
O investigatie privind asasinarea Papep
Ioan Paul 1 autorul incearca sa
demonstreze ca Albino Luciani numele
adevarat al Papei Ioan Paul 1 a fost
victima unui complot pul la cale chiar de oamenii din anturajul sau. Autorul
spune ca Papa ar fi fost otravit cu
digostina, un extract al digitalinei,
medicament prescris uneori in boli
cardiace. Potrivit variantei oficiale a
Vaticanului, Papa Ioan Paul 1 ar fin murit cu '' zambetul pe buze ''. Ispita
este mereu printre oameni
Cercetatoarea Barbara Elitt a produs
indignarea in randul fetelor bisericesti
dupa ce a fact publice cateva
interpretari ale Scrierii Sfinte. Ea a lucrat in arhivele Vaticanului si a descoperit
cateva documente care datau din
primele secole ale crestinismului si care
au fost interzise publicului de Sinodul
de la Niceea, in 325. Cercetatoare
sustine ca unele dintre aceste texte fac referire chiar si la Dumnezeu. Astefel,
Demiurgul ia forma unui inger cazut
care pretinde ca este Dumnezeu pe
pamant , aducand cu el ispita si
pacatul. Insa, spre deosebire de
Satana, Demiurgul nu a incalcat niciodata voia lui Dumnezeu. oamenii
au inceput sa fie atat de influentati de
Demiurg, incat aproape ca si-au
pierdut legatura cu Dumnezeu. Astfel
numai prorocii si sfintii au primit
porunci direct de la Dumnezeu, ceilalti fiind influentati de Demiurg. Textele
arata ca Demiurgul incearca permanent
sa-i inspiteasca pe oameni
si ca acestia din urma nu trebuie sa-si
lase partea intunecata sa-i conduca. De
asemenea Barbara Elitt sustine ca Noe si intreaga sa familie ar fi supravietuit
nu numai unui potop, ci si unei
intoxicatii cu gaz in urma careia
oamenii si-ar fi uitat trecutul. Chiar in
acel moment lumea era inluentata de
Demiurg, motiv pentru care Dumnezeu a decis sa stearga din mintea
pamantenilor tot ceea ce stiau. Noe
trebuia sa se salveze pentru a le
povesti oamenilor despre Dumnezeu,
motiv pentru care el nu a plecat cu
corabia ci a ramas ascuns intr-o biserica.
Un alt mister legat de aceste texte este
credinta in reincarnare. Potrivit
documentelor secrete, Ioan Gura de
Aur nu ar fi scris intamplator ca numai
cel nascut din nou poate vedea imparatia lui Dumnezeu si ca, desi
corpul moare sufletul ajunge in Rai.
Vaticanul crede in Extraterestrii
Un teolog astronom de la Vatican,
Gabriele Funes, sustine ca este posibil
ca oameniii sa creda in acelasi timp in Dumnezei si in alte fiinte extraterestre.
El declara ca '' se poate admite existenta
unor alte forme de viata, mai
evoluate decat a noastra ''. Mai mult,
Funes admite ca teoria Big Bangului
este una dintre cele mai credibile explicatii despre cum a aparut lumea,
iar acesta teorie nu trebuie negata de
credinta.
luni, 23 aprilie 2012
duminică, 22 aprilie 2012
calatorie spre inima pamantului
Calatorie spre inima pamantului Secolul
XXI este marcat de o
descoperire uluitoare: existenta unei
retele intinse de tuneluri subterane,
posibil interconectate la nivel mondial.
Pe langa grote si pesteri create de natura, peste tot in lume s-au
descoperit diverse canale si tuneluri
subterane construite, spun oamenii
de stiinta, de civilizatiile antice sau de
alte civilizatii premergatoare celei
umane; spatii, adesea gigantice, ai caror pereti au fost tratati pentru
conservare prin metode si tehnologii
necunoscute in ziua de azi Lacul fara
fund Sergheevka este un catun uitat de
lume din regiunea Moscova. Cand si
cand, in atentia publicului apar tot soiul de evenimente stranii, ce se
petrec in jurul lacului din apropiere. Se
spune ca acesta, denumit sugestiv
Bezdonii (Fara fund), este conectat cu
oceanele, adancimea lui fiind
necunoscuta. Pana si pe hartile militare, profunzimea lui nu este clar
stabilita, fiind doar aproximata intre
150 si 200 de metri. Lacul apare
mentionat si in scrierile poetului rus
Alexandr Blok, in care un padurar din
zona povesteste ca aceasta apa este legata prin canale tainice cu marile
oceane ale planetei. Legenda spune
ca pe malurile lui, de-a lungul anilor, s-
au facut descoperiri misterioase ale
unor epave de mult disparute in
valtoarea oceanelor. In anul 2003, la suprafata apei a
aparut, nu se stie de unde, o vesta de
salvare, cu insemnele marinei militare
americane. Dupa cercetarile realizate
de autoritatile locale, s-a constatat ca
vesta apartinea marinarului american Sam Belovski, de pe distrugatorul USS
Cole. In octombrie 2000, in portul
Aden, din Yemen, s-a declansat un
atac terorist asupra navei, soldat cu
moartea a 17 militari. In urma
atentatului, matelotul Sam Belovski a fost dat disparut, iar trupul sau nu a
fost gasit niciodata. Dar cum a putut
ajunge dupa trei ani
vesta lui de salvare tocmai din
Oceanul Indian intr-un lacusor
pierdut din Rusia Centrala, la 4000 de kilometri distanta?! Care a fost traseul
ei? Oare legendele lacului fara fund sunt
reale? Oare exista asemenea cai
subterane necunoscute, care unesc
diferite puncte ale planetei? Inca din
anii ’70, in Rusia a aparut in paralel cu speologia o alta ramura de
cercetare, care studiaza tunelurile,
pasajele, grotele subterane create
altfel decat de natura: structuri
artificiale. Aceasta stiinta se numeste
spelestologie, iar termenul a aparut pentru prima data in Georgia, intr-un
studiu dedicat Manastirii Vardzia,
construita intr-o pestera. Cea mai
activa grupare de spelestologie,
infiintata in 1983, este “Miscarea
spelestologica din Leningrad” (abreviat, in limba rusa,
LSP). In ultimii ani, cercetarile ce tin de
aceasta disciplina s-au intensificat, iar
savantii rusi analizeaza tot mai atent
ipoteza existentei unor pasaje
subterane intercontinentale. Tunelurile subterane si pesterile au
fost dintotdeauna un subiect care a
atras atat atentia oamenilor de stiinta,
cat si pe a celor pasionati de mistere.
Poate pentru ca in intuneric se ascund
enigme de nepatruns sau pentru simplul fapt ca acestea se deschid si
acced catre centrul pamantului. Pe
aceasta tema s-au scris o multime de
carti si povesti fascinante, s-au realizat
sute de filme de aventuri, care au
imbogatit si mai mult imaginatia oamenilor. Cert este ca acestea exista
peste tot in
lume, fie ca vorbim despre galeriile
antice recent descoperite sub
Ierusalim, despre tunelurile de sub
marile piramide din Egipt, sau de canalele subterane sapate dedesubtul
Mexicului. Arheologii si oamenii de
stiinta au inceput sa isi puna tot mai
des intrebarea daca nu cumva aceste
retele subterane au fost candva
conectate intre ele. Lungimea lor nu a putut fi determinata precis, pierzandu-
se intr-un nesfarsit labirint
in interiorul pamantului. De
asemenea, nimeni nu a putut
confirma faptul ca ele au fost
construite in aceeasi perioada. Si totusi: cand si cine le-a creat si in ce
scop? OZN-uri in centrul pamantului In
regiunea Volgograd din Rusia
exista un lant muntos, cunoscut sub
numele de Medveditki, care, incepand
cu anul 1997, a fost studiat in detaliu de organizatia
“Kosmopoisk” (Cercetasii Cosmosului) .
Aici a fost depistata si cartografiata o
retea extinsa de tuneluri, cercetata pe
o distanta de zeci de kilometri. Aceste
pasaje subterane au un diametru de 7 pana la 20 de metri si, pe masura ce
se apropie de creasta muntelui, se
largesc tot mai mult, ajungand pana la
120 de metri, transformandu-se sub
munte intr-o sala imensa. De aici, se
ramifica alte trei tuneluri in diferite unghiuri. Conform spelestologului rus
Anton
Anfilov, sub Muntii Medveditki se
gaseste un nod important, o
incrucisare de tuneluri ce vin din alte
regiuni, inclusiv din Caucaz. Cercetatorul sustine ca de aici se poate
patrunde nu numai in Crimeea,
dar si in regiunile nordice din Rusia,
tocmai in arhipelagul Novaia Zemlia
din Oceanul Inghetat si chiar pe
continentul nord-american. Aceasta ipoteza incredibila este sustinuta si de
unii ufologi, care considera ca
tunelurile sunt inca functionale si
utilizate ca artere de transport, iar
imensele camere subterane – ca baze
de stationare a unor aparate de zbor neidentificate (OZN) Lacul fara fund In
Uniunea Sovietica, la inceputul
anilor ’50, la propunerea lui V.I. Stalin,
a fost emis un decret secret al
Consiliului de ministri al URSS, referitor
la construirea unui tunel pe sub Stramtoarea Tatara, care desparte Rusia
continentala de insula Sahalin si
care leaga Marea Ohotsk, la nord, cu
Marea Japoniei, la sud. In conditiile
declansarii razboiului rece, pentru a
contracara pericolul bazelor militare americane instalate in Japonia, Stalin a
ordonat construirea unui pasaj
subteran, prevazut cu cale ferata, intre
insula Sahalin si Rusia. Dar in 1953,
Conducatorul suprem moare si
proiectul este abandonat. Dupa destramarea imperiului sovietic, planul
strict secret a fost dat
publicitatii si, in 1991, L.C. Berman,
doctor in stiinte fizico-mecanice, o
specialista care lucrase ani de zile in
acest tunel, a facut dezvaluiri senzationale. Ea a marturisit ca, de fapt,
tunelul fusese sapat inca din
timpuri imemoriale, posibil de catre o
alta civilizatie, si ca proiectantii rusi il
descoperisera intamplator. Tunelul
fusese trasat si construit tinand cont de geologia dificila a solului de sub
fundul apelor. Peretii sai erau foarte
netezi, acoperiti cu un material care
semana a lava vulcanica. Toti
cercetatorii rusi au fost insa de acord
ca acel material nu era unul creat de natura. In urma unui studiu
aprofundat, s-a ajuns la concluzia ca
asupra peretilor se actionase simultan
termic si mecanic, iar rezultatul fusese
aceasta crusta, cu o grosime de 1,5
mm, deosebit de rezistenta. Conform afirmatiilor doctorului Berman, nici
macar tehnologia moderna nu ar fi
putut realiza o asemenea lucrare.
Totodata, ea a amintit despre gasirea
unor obiecte stranii in tunel, a unor
mecanisme de neinteles, instrumente si echipamente necunoscute, si chiar
despre fosilele unor animale
neidentificate. Imediat dupa
abandonarea acestui gigantic si
ambitios proiect, serviciile secrete
sovietice au preluat toate aceste valoroase artefacte, care in decursul
deceniilor “s-au pierdut”. Straniu este ca
afirmatiile doctorului
Berman vin in sprijinul teoriei
spelestologului rus Anton Anfilov.
Cercetatorul afirma ca Rusia ar fi fost sau poate inca este conectata prin
tuneluri subterane cu Orientul
Indepartat. Tunelul doctorului
Berman duce prin insula Sahalin in
Japonia. Exploratorul evaporat
Rapoartele arheologice atesta faptul ca si pe continentul american s-au
descoperit multe tuneluri antice. In
1909, ziarul “Phoenix Gazette”, din
Arizona, a scos la iveala o poveste
fascinanta, intitulata “Explorari sub
Marele Canion”. Conform articolului, exploratorul G.E.
Kincaid, in timpul expeditiei sale in
Marele Canion, a facut o descoperire
uluitoare: un intreg oras subteran, cu
o retea de tuneluri, in care s-au gasit
dovezi ce indica faptul ca civilizatiile antice au migrat in America din Orient
prin aceste cai subpamantene.
Cercetatorul a demonstrat, aparent
convingator, ca populatia care locuia
in aceste caverne misterioase, adanc
sapate in stanca, era de origine orientala, posibil din Egipt. In
publicatie se relateaza ca echipa
coordonata de Kincaid a descoperit o
camera gigant, de aproximativ 1500
de picioare (450 metri), din care
porneau zeci de pasaje, “ca spitele unei roti”. De aici au scos la iveala
arme si diverse instrumente din cupru
care, in mod straniu, nu au putut fi
atribuite populatiilor originare din
America, si mai multe tablite gravate
cu semne si simboluri ce semanau cu hieroglifele egiptene. In articol se
povesteste ca echipa lui Kincaid ar fi
gasit in tuneluri si o cripta in care erau
depuse mai multe mumii ale unor
barbati adulti. “Mormantul sau cripta
in care au fost gasite mumiile este una dintre cele mai mari camere din orasul
subteran. In peretii camerei erau
sapate un fel de nise, fiecare
adapostind o singura mumie. Alaturi
de oseminte, in cavitati s-au gasit si
cupe de cupru si bucati de sabii. Unele mumii erau acoperite cu lut, si toate
erau invelite intr-un material din
scoarta de copac”. Daca teoriile lor au
fost corecte, atunci
misterul originii populatiilor
preistorice din nordul Americii a fost rezolvat: Egiptul si Nilul, Arizona si
fluviul Colorado au fost candva, in
urma cu milenii, conectate printr-un lant
de tuneluri. Teoria intrece pana si
cele mai fanteziste scenarii. Toate aceste
dovezi se spune ca ar fi fost depuse la Institutul Smithsonian
din Washington, care ar fi sponsorizat
expeditia exploratorului Kincaid.
Totusi, acolo nu s-au gasit nici un fel
de probe care sa ateste existenta
artefactelor antice. De asemenea, nu s-a putut descoperi nici un indiciu
referitor la ce s-a intamplat ulterior cu
exploratorul Kincaid. Acesta parca s-
ar fi evaporat. Cu toate ca existenta
exploratorului
american si a descoperirilor sale nu poate fi dovedita, un fapt ciudat
adanceste misterul. In decurs de
cativa ani de la aparitia articolului,
Guvernul Federal al Statelor Unite a
interzis accesul in zona, patrunderea
in acel spatiu fara aprobare constituind o ilegalitate. Numai
amerindienilor li s-a acordat
permisiunea sa traverseze acel
teritoriu. Este un fapt bine cunoscut ca
in
canioanele din statul Arizona exista o multime de grote, cavitati si pesteri,
majoritatea descoperite de alpinisti.
Denumirile acestora, Turnul lui Seth,
Turnul lui Ra, Templul lui Horus,
sugereaza legatura cu Egiptul antic.
Recent, arheologii au descoperit un tunel vechi de 1800 de ani, care duce
in directia unui intreg sistem de
galerii, aflat la 12 metri sub Templul
Sarpelui cu Pene din Mexic. Orasul
Teotihuacan a fost construit de o
populatie relativ putin cunoscuta, care a atins apogeul intre anii 100 i.Chr si
750 d.Chr. Templul a fost ridicat intre
anii 150-200 d.Chr. Din motive
necunoscute, orasul a fost abandonat
pana la venirea in zona a populatiilor
aztece, in 1300 d.Chr. Acestia din urma au dat si denumirea de
Teotihuacan, care semnifica “locul
unde oamenii devin zei”. Excavatiile
realizate pentru dezvelirea
tunelurilor au inceput in 2003 si au
fost cele mai amanuntite realizate vreodata intr-un sit arheologic.
Arhitectul Sergio Gomez, initiatorul
proiectului, a declarat ca pasajul
subteran se desfasoara pe sub
Templul Sarpelui cu Pene – cea mai
importanta cladire din citadela – iar intrarea se afla la cativa metri de
templu. “Accesul in tunel se face
printr-un put larg de 5 metri. Am
descoperit un coridor lung de 100 de
metri, care se sfarseste intr-o serie de
galerii sapate in stanca”. Desi nu se cunoaste exact de cand
dateaza, investigatiile de pana acum
au dovedit faptul ca tunelul a fost
construit inaintea templului si ca a fost
inchis din motive stranii, de catre
populatia din Teotihuacan. Totusi, la ce servea acest tunel? Sergio Gomez
crede ca era legat de conceptul de
“lume subpamanteana”. “Probabil,
tunelul era elementul central,
principal, in jurul caruia a fost
construit centrul de ritualuri. Acesta a fost un loc sacru”. Subterane care
strabat globul In zona Europei Centrale,
pe teritoriile
Cehiei, Poloniei si Slovaciei, se intind
Carpatii Beskizi. La granita dintre
Polonia si Slovacia, se afla cea mai inalta culme, Babia (Babia Gora), cu o
altitudine de 1725 m. In folclorul celor
doua popoare exista
multe legende legate de acest varf. Se
spune ca locuitorii zonei pastreaza
secreta existenta unui tunel sub munte. In urma cu cativa ani, intr-un
ziar local polonez, a aparut relatarea
unuia dintre locuitorii satului Zawoja,
Stanislaw Poniatowski. El a povestit
ca, in anii ’60, tatal sau i-a dezvaluit
taina muntilor. Au plecat impreuna din sat catre “regina Babia” si,
ajungand la o inaltime de aproximativ
600 de metri, tatal lui s-a oprit si i-a
spus ca acolo va vedea o alta lume, va
afla un secret care este transmis din
generatie in generatie. Cu un efort imens, au dat la o parte o stanca si
dedesubtul ei Stanislaw a vazut un put
cu o deschidere larga, ce ducea
catre miezul pamantului. “Peretii erau
netezi si luciosi, de parca ar fi fost
acoperiti cu sticla. Tata a aruncat o franghie si am inceput coborarea. In
interior, in mod straniu, aerul era uscat.
Am coborat cativa metri pana
am dat de un tunel. Apoi, ne-am
continuat calatoria prin tunelul usor
inclinat catre interiorul pamantului, pana la o sala spatioasa, cu o forma
ovala. De acolo plecau mai multe
tuneluri, in toate directiile. Tata mi-a
spus ca, urmand traseul lor, de aici se
poate ajunge in alte tari si chiar pe alte
continente. Tunelurile din stanga duc in Germania si mai departe, in Anglia,
pana in America, iar cele din dreapta se
intind prin Rusia si apoi prin China
si Japonia, tot pana in America, unde
se innoada iarasi cu tunelul din
stanga”. Povestea polonezului Stanislaw
Poniatowski pare incredibila, insa in
ea descoperim elemente comune altor
marturii, de pe alte continente si din
perioade diferite. Conform studiilor
cercetatorilor rusi din “Miscarea spelestologica din Leningrad”,
intreaga planeta este strapunsa de
aceste tuneluri, care candva au fost
legate intre ele. “Multe dintre ele s-au
prabusit, altele
nici macar nu au fost descoperite, de aceea este foarte grea munca de
dovedire a acestei ipoteze. Acum
lucram la o harta prin care sa
reprezentam reteaua. Insa, deocamdata
totul este aproximativ,
deoarece nu avem informatii complete si nu au fost studiate Africa,
India si Australia”, declara P.
Mirosnicenko, unul dintre cercetatorii
LSP. Potrivit afirmatiilor sale, se crede ca
aceste tuneluri au fost create de
civilizatii stravechi sau de alte civilizatii necunoscute pentru a se putea
refugia in caz de catastrofe naturale.
In mod ciclic, planeta noastra este
lovita de fel de fel de calamitati naturale,
cum ar fi cutremure,
tsunami, eruptii vulcanice, ciocnirea cu asteroizi, asa cum s-a intamplat
acum aproximativ 65 de milioane de
ani cand, in urma impactului cu un
asteroid, au disparut dinozaurii si
majoritatea vietuitoarelor planetei.
Poate ca civilizatiile disparute detineau asemenea informatii si, pentru a evita
consecintele dezastruoase ale
catastrofelor, au creat peste tot pe
planeta o retea formata din structuri
subterane in care s-ar fi putut adaposti.
XXI este marcat de o
descoperire uluitoare: existenta unei
retele intinse de tuneluri subterane,
posibil interconectate la nivel mondial.
Pe langa grote si pesteri create de natura, peste tot in lume s-au
descoperit diverse canale si tuneluri
subterane construite, spun oamenii
de stiinta, de civilizatiile antice sau de
alte civilizatii premergatoare celei
umane; spatii, adesea gigantice, ai caror pereti au fost tratati pentru
conservare prin metode si tehnologii
necunoscute in ziua de azi Lacul fara
fund Sergheevka este un catun uitat de
lume din regiunea Moscova. Cand si
cand, in atentia publicului apar tot soiul de evenimente stranii, ce se
petrec in jurul lacului din apropiere. Se
spune ca acesta, denumit sugestiv
Bezdonii (Fara fund), este conectat cu
oceanele, adancimea lui fiind
necunoscuta. Pana si pe hartile militare, profunzimea lui nu este clar
stabilita, fiind doar aproximata intre
150 si 200 de metri. Lacul apare
mentionat si in scrierile poetului rus
Alexandr Blok, in care un padurar din
zona povesteste ca aceasta apa este legata prin canale tainice cu marile
oceane ale planetei. Legenda spune
ca pe malurile lui, de-a lungul anilor, s-
au facut descoperiri misterioase ale
unor epave de mult disparute in
valtoarea oceanelor. In anul 2003, la suprafata apei a
aparut, nu se stie de unde, o vesta de
salvare, cu insemnele marinei militare
americane. Dupa cercetarile realizate
de autoritatile locale, s-a constatat ca
vesta apartinea marinarului american Sam Belovski, de pe distrugatorul USS
Cole. In octombrie 2000, in portul
Aden, din Yemen, s-a declansat un
atac terorist asupra navei, soldat cu
moartea a 17 militari. In urma
atentatului, matelotul Sam Belovski a fost dat disparut, iar trupul sau nu a
fost gasit niciodata. Dar cum a putut
ajunge dupa trei ani
vesta lui de salvare tocmai din
Oceanul Indian intr-un lacusor
pierdut din Rusia Centrala, la 4000 de kilometri distanta?! Care a fost traseul
ei? Oare legendele lacului fara fund sunt
reale? Oare exista asemenea cai
subterane necunoscute, care unesc
diferite puncte ale planetei? Inca din
anii ’70, in Rusia a aparut in paralel cu speologia o alta ramura de
cercetare, care studiaza tunelurile,
pasajele, grotele subterane create
altfel decat de natura: structuri
artificiale. Aceasta stiinta se numeste
spelestologie, iar termenul a aparut pentru prima data in Georgia, intr-un
studiu dedicat Manastirii Vardzia,
construita intr-o pestera. Cea mai
activa grupare de spelestologie,
infiintata in 1983, este “Miscarea
spelestologica din Leningrad” (abreviat, in limba rusa,
LSP). In ultimii ani, cercetarile ce tin de
aceasta disciplina s-au intensificat, iar
savantii rusi analizeaza tot mai atent
ipoteza existentei unor pasaje
subterane intercontinentale. Tunelurile subterane si pesterile au
fost dintotdeauna un subiect care a
atras atat atentia oamenilor de stiinta,
cat si pe a celor pasionati de mistere.
Poate pentru ca in intuneric se ascund
enigme de nepatruns sau pentru simplul fapt ca acestea se deschid si
acced catre centrul pamantului. Pe
aceasta tema s-au scris o multime de
carti si povesti fascinante, s-au realizat
sute de filme de aventuri, care au
imbogatit si mai mult imaginatia oamenilor. Cert este ca acestea exista
peste tot in
lume, fie ca vorbim despre galeriile
antice recent descoperite sub
Ierusalim, despre tunelurile de sub
marile piramide din Egipt, sau de canalele subterane sapate dedesubtul
Mexicului. Arheologii si oamenii de
stiinta au inceput sa isi puna tot mai
des intrebarea daca nu cumva aceste
retele subterane au fost candva
conectate intre ele. Lungimea lor nu a putut fi determinata precis, pierzandu-
se intr-un nesfarsit labirint
in interiorul pamantului. De
asemenea, nimeni nu a putut
confirma faptul ca ele au fost
construite in aceeasi perioada. Si totusi: cand si cine le-a creat si in ce
scop? OZN-uri in centrul pamantului In
regiunea Volgograd din Rusia
exista un lant muntos, cunoscut sub
numele de Medveditki, care, incepand
cu anul 1997, a fost studiat in detaliu de organizatia
“Kosmopoisk” (Cercetasii Cosmosului) .
Aici a fost depistata si cartografiata o
retea extinsa de tuneluri, cercetata pe
o distanta de zeci de kilometri. Aceste
pasaje subterane au un diametru de 7 pana la 20 de metri si, pe masura ce
se apropie de creasta muntelui, se
largesc tot mai mult, ajungand pana la
120 de metri, transformandu-se sub
munte intr-o sala imensa. De aici, se
ramifica alte trei tuneluri in diferite unghiuri. Conform spelestologului rus
Anton
Anfilov, sub Muntii Medveditki se
gaseste un nod important, o
incrucisare de tuneluri ce vin din alte
regiuni, inclusiv din Caucaz. Cercetatorul sustine ca de aici se poate
patrunde nu numai in Crimeea,
dar si in regiunile nordice din Rusia,
tocmai in arhipelagul Novaia Zemlia
din Oceanul Inghetat si chiar pe
continentul nord-american. Aceasta ipoteza incredibila este sustinuta si de
unii ufologi, care considera ca
tunelurile sunt inca functionale si
utilizate ca artere de transport, iar
imensele camere subterane – ca baze
de stationare a unor aparate de zbor neidentificate (OZN) Lacul fara fund In
Uniunea Sovietica, la inceputul
anilor ’50, la propunerea lui V.I. Stalin,
a fost emis un decret secret al
Consiliului de ministri al URSS, referitor
la construirea unui tunel pe sub Stramtoarea Tatara, care desparte Rusia
continentala de insula Sahalin si
care leaga Marea Ohotsk, la nord, cu
Marea Japoniei, la sud. In conditiile
declansarii razboiului rece, pentru a
contracara pericolul bazelor militare americane instalate in Japonia, Stalin a
ordonat construirea unui pasaj
subteran, prevazut cu cale ferata, intre
insula Sahalin si Rusia. Dar in 1953,
Conducatorul suprem moare si
proiectul este abandonat. Dupa destramarea imperiului sovietic, planul
strict secret a fost dat
publicitatii si, in 1991, L.C. Berman,
doctor in stiinte fizico-mecanice, o
specialista care lucrase ani de zile in
acest tunel, a facut dezvaluiri senzationale. Ea a marturisit ca, de fapt,
tunelul fusese sapat inca din
timpuri imemoriale, posibil de catre o
alta civilizatie, si ca proiectantii rusi il
descoperisera intamplator. Tunelul
fusese trasat si construit tinand cont de geologia dificila a solului de sub
fundul apelor. Peretii sai erau foarte
netezi, acoperiti cu un material care
semana a lava vulcanica. Toti
cercetatorii rusi au fost insa de acord
ca acel material nu era unul creat de natura. In urma unui studiu
aprofundat, s-a ajuns la concluzia ca
asupra peretilor se actionase simultan
termic si mecanic, iar rezultatul fusese
aceasta crusta, cu o grosime de 1,5
mm, deosebit de rezistenta. Conform afirmatiilor doctorului Berman, nici
macar tehnologia moderna nu ar fi
putut realiza o asemenea lucrare.
Totodata, ea a amintit despre gasirea
unor obiecte stranii in tunel, a unor
mecanisme de neinteles, instrumente si echipamente necunoscute, si chiar
despre fosilele unor animale
neidentificate. Imediat dupa
abandonarea acestui gigantic si
ambitios proiect, serviciile secrete
sovietice au preluat toate aceste valoroase artefacte, care in decursul
deceniilor “s-au pierdut”. Straniu este ca
afirmatiile doctorului
Berman vin in sprijinul teoriei
spelestologului rus Anton Anfilov.
Cercetatorul afirma ca Rusia ar fi fost sau poate inca este conectata prin
tuneluri subterane cu Orientul
Indepartat. Tunelul doctorului
Berman duce prin insula Sahalin in
Japonia. Exploratorul evaporat
Rapoartele arheologice atesta faptul ca si pe continentul american s-au
descoperit multe tuneluri antice. In
1909, ziarul “Phoenix Gazette”, din
Arizona, a scos la iveala o poveste
fascinanta, intitulata “Explorari sub
Marele Canion”. Conform articolului, exploratorul G.E.
Kincaid, in timpul expeditiei sale in
Marele Canion, a facut o descoperire
uluitoare: un intreg oras subteran, cu
o retea de tuneluri, in care s-au gasit
dovezi ce indica faptul ca civilizatiile antice au migrat in America din Orient
prin aceste cai subpamantene.
Cercetatorul a demonstrat, aparent
convingator, ca populatia care locuia
in aceste caverne misterioase, adanc
sapate in stanca, era de origine orientala, posibil din Egipt. In
publicatie se relateaza ca echipa
coordonata de Kincaid a descoperit o
camera gigant, de aproximativ 1500
de picioare (450 metri), din care
porneau zeci de pasaje, “ca spitele unei roti”. De aici au scos la iveala
arme si diverse instrumente din cupru
care, in mod straniu, nu au putut fi
atribuite populatiilor originare din
America, si mai multe tablite gravate
cu semne si simboluri ce semanau cu hieroglifele egiptene. In articol se
povesteste ca echipa lui Kincaid ar fi
gasit in tuneluri si o cripta in care erau
depuse mai multe mumii ale unor
barbati adulti. “Mormantul sau cripta
in care au fost gasite mumiile este una dintre cele mai mari camere din orasul
subteran. In peretii camerei erau
sapate un fel de nise, fiecare
adapostind o singura mumie. Alaturi
de oseminte, in cavitati s-au gasit si
cupe de cupru si bucati de sabii. Unele mumii erau acoperite cu lut, si toate
erau invelite intr-un material din
scoarta de copac”. Daca teoriile lor au
fost corecte, atunci
misterul originii populatiilor
preistorice din nordul Americii a fost rezolvat: Egiptul si Nilul, Arizona si
fluviul Colorado au fost candva, in
urma cu milenii, conectate printr-un lant
de tuneluri. Teoria intrece pana si
cele mai fanteziste scenarii. Toate aceste
dovezi se spune ca ar fi fost depuse la Institutul Smithsonian
din Washington, care ar fi sponsorizat
expeditia exploratorului Kincaid.
Totusi, acolo nu s-au gasit nici un fel
de probe care sa ateste existenta
artefactelor antice. De asemenea, nu s-a putut descoperi nici un indiciu
referitor la ce s-a intamplat ulterior cu
exploratorul Kincaid. Acesta parca s-
ar fi evaporat. Cu toate ca existenta
exploratorului
american si a descoperirilor sale nu poate fi dovedita, un fapt ciudat
adanceste misterul. In decurs de
cativa ani de la aparitia articolului,
Guvernul Federal al Statelor Unite a
interzis accesul in zona, patrunderea
in acel spatiu fara aprobare constituind o ilegalitate. Numai
amerindienilor li s-a acordat
permisiunea sa traverseze acel
teritoriu. Este un fapt bine cunoscut ca
in
canioanele din statul Arizona exista o multime de grote, cavitati si pesteri,
majoritatea descoperite de alpinisti.
Denumirile acestora, Turnul lui Seth,
Turnul lui Ra, Templul lui Horus,
sugereaza legatura cu Egiptul antic.
Recent, arheologii au descoperit un tunel vechi de 1800 de ani, care duce
in directia unui intreg sistem de
galerii, aflat la 12 metri sub Templul
Sarpelui cu Pene din Mexic. Orasul
Teotihuacan a fost construit de o
populatie relativ putin cunoscuta, care a atins apogeul intre anii 100 i.Chr si
750 d.Chr. Templul a fost ridicat intre
anii 150-200 d.Chr. Din motive
necunoscute, orasul a fost abandonat
pana la venirea in zona a populatiilor
aztece, in 1300 d.Chr. Acestia din urma au dat si denumirea de
Teotihuacan, care semnifica “locul
unde oamenii devin zei”. Excavatiile
realizate pentru dezvelirea
tunelurilor au inceput in 2003 si au
fost cele mai amanuntite realizate vreodata intr-un sit arheologic.
Arhitectul Sergio Gomez, initiatorul
proiectului, a declarat ca pasajul
subteran se desfasoara pe sub
Templul Sarpelui cu Pene – cea mai
importanta cladire din citadela – iar intrarea se afla la cativa metri de
templu. “Accesul in tunel se face
printr-un put larg de 5 metri. Am
descoperit un coridor lung de 100 de
metri, care se sfarseste intr-o serie de
galerii sapate in stanca”. Desi nu se cunoaste exact de cand
dateaza, investigatiile de pana acum
au dovedit faptul ca tunelul a fost
construit inaintea templului si ca a fost
inchis din motive stranii, de catre
populatia din Teotihuacan. Totusi, la ce servea acest tunel? Sergio Gomez
crede ca era legat de conceptul de
“lume subpamanteana”. “Probabil,
tunelul era elementul central,
principal, in jurul caruia a fost
construit centrul de ritualuri. Acesta a fost un loc sacru”. Subterane care
strabat globul In zona Europei Centrale,
pe teritoriile
Cehiei, Poloniei si Slovaciei, se intind
Carpatii Beskizi. La granita dintre
Polonia si Slovacia, se afla cea mai inalta culme, Babia (Babia Gora), cu o
altitudine de 1725 m. In folclorul celor
doua popoare exista
multe legende legate de acest varf. Se
spune ca locuitorii zonei pastreaza
secreta existenta unui tunel sub munte. In urma cu cativa ani, intr-un
ziar local polonez, a aparut relatarea
unuia dintre locuitorii satului Zawoja,
Stanislaw Poniatowski. El a povestit
ca, in anii ’60, tatal sau i-a dezvaluit
taina muntilor. Au plecat impreuna din sat catre “regina Babia” si,
ajungand la o inaltime de aproximativ
600 de metri, tatal lui s-a oprit si i-a
spus ca acolo va vedea o alta lume, va
afla un secret care este transmis din
generatie in generatie. Cu un efort imens, au dat la o parte o stanca si
dedesubtul ei Stanislaw a vazut un put
cu o deschidere larga, ce ducea
catre miezul pamantului. “Peretii erau
netezi si luciosi, de parca ar fi fost
acoperiti cu sticla. Tata a aruncat o franghie si am inceput coborarea. In
interior, in mod straniu, aerul era uscat.
Am coborat cativa metri pana
am dat de un tunel. Apoi, ne-am
continuat calatoria prin tunelul usor
inclinat catre interiorul pamantului, pana la o sala spatioasa, cu o forma
ovala. De acolo plecau mai multe
tuneluri, in toate directiile. Tata mi-a
spus ca, urmand traseul lor, de aici se
poate ajunge in alte tari si chiar pe alte
continente. Tunelurile din stanga duc in Germania si mai departe, in Anglia,
pana in America, iar cele din dreapta se
intind prin Rusia si apoi prin China
si Japonia, tot pana in America, unde
se innoada iarasi cu tunelul din
stanga”. Povestea polonezului Stanislaw
Poniatowski pare incredibila, insa in
ea descoperim elemente comune altor
marturii, de pe alte continente si din
perioade diferite. Conform studiilor
cercetatorilor rusi din “Miscarea spelestologica din Leningrad”,
intreaga planeta este strapunsa de
aceste tuneluri, care candva au fost
legate intre ele. “Multe dintre ele s-au
prabusit, altele
nici macar nu au fost descoperite, de aceea este foarte grea munca de
dovedire a acestei ipoteze. Acum
lucram la o harta prin care sa
reprezentam reteaua. Insa, deocamdata
totul este aproximativ,
deoarece nu avem informatii complete si nu au fost studiate Africa,
India si Australia”, declara P.
Mirosnicenko, unul dintre cercetatorii
LSP. Potrivit afirmatiilor sale, se crede ca
aceste tuneluri au fost create de
civilizatii stravechi sau de alte civilizatii necunoscute pentru a se putea
refugia in caz de catastrofe naturale.
In mod ciclic, planeta noastra este
lovita de fel de fel de calamitati naturale,
cum ar fi cutremure,
tsunami, eruptii vulcanice, ciocnirea cu asteroizi, asa cum s-a intamplat
acum aproximativ 65 de milioane de
ani cand, in urma impactului cu un
asteroid, au disparut dinozaurii si
majoritatea vietuitoarelor planetei.
Poate ca civilizatiile disparute detineau asemenea informatii si, pentru a evita
consecintele dezastruoase ale
catastrofelor, au creat peste tot pe
planeta o retea formata din structuri
subterane in care s-ar fi putut adaposti.
Un semn din cerururi
Satul Zaronovo, Regiunea Vitebsk,
Republica Belarus “E un semn din
Ceruri! Vor veni
vremuri grele! S-a umplut lumea de
pacate si de rele. A venit timpul sa ne
intoarcem catre credinta, sa ne amintim de Dumnezeu!”, ofteaza cu
naduf o batranica. Isi inclina trupul
impovarat de ani, atinge cu evlavie
pamantul si se inchina de trei ori. Este
duminica, si oamenii, dupa ce au iesit
de la slujba, au pornit pe cararea desfundata, catre vechiul cimitir de pe
dealul din capatul satului. “In urma cu
10 ani, chiar in toamna in care in
America s-a intamplat prapadul cu
turnurile gemene din New York, aici,
pe acest delusor, au inceput dintr-o data sa creasca de sub pamant cruci
din piatra. Se spune ca, demult, in
secolele X-XI, in acest loc au murit
primii crestini ai Rusiei Kievene. Si uite,
acum, dupa mai bine de zece veacuri,
nu se stie din ce motiv, crucile lor, demult inghitite de pamant, au
inceput sa iasa la iveala”, spune
Liudmila Nikitina, etnograful regiunii.
Batranii satului cred cu tarie ca acesta
este un semn ce prevesteste Ziua de
Apoi, cand, asa cum sta scris si in Apocalipsa biblica, mormintele se vor
deschide, iar Duhul Sfant va veni sa
invie pe toti oamenii de la inceputul
zidirii lumii. In urma cu
doua secole,
pe aceasta colina se
intindea
vechiul cimitir al
satului Zaronovo. Din mosi-stramosi se
stia ca
aici fusesera ingropati crestineste primii oameni la capataiul carora
veghease o cruce. Desi insemnele
religioase din piatra disparusera in
timp, locuitorii satului ii cinsteau si ii
pomeneau la toate sarbatorile,
rugandu-se pentru iertarea pacatelor si mantuirea sufletelor. Insa in 1923,
cand in Rusia sovietica se ducea o
lupta nemiloasa impotriva religiei,
starnita dintr-un ateism salbatic,
Biserica Sfantul Onufrie din cimitir a
fost daramata si oamenilor li s-a interzis sa-si mai ingroape mortii
acolo. “Se temeau bolsevicii de locul
acesta sfant, de faptul ca acest pamant
impregnat de credinta ii unea pe
oameni”, spune Liudmila Nikitina. Un
nou cimitir a fost intemeiat, iar mormintele stravechi de pe deal,
abandonate. Pana acum zece ani,
cand, din hatisuri, au inceput sa
creasca, printr-un miracol, cruci din
piatra. Se inaltau vizibil, de sub muschi
si buruieni. Terenul vechiului cimitir, cu un sol mlastinos, ar fi trebuit, in
mod firesc, sa traga in adancuri
pietrele funerare, iar nu sa le aduca la
lumina. Primele cruci au aparut pe locul
in care a fost inainte altarul
bisericii. “Un loc sfant nu trebuie sa fie niciodata pustiu. Stramosii nostri
parca isi ridica de sub pamant
crestetele lor”. Vestea despre crucile de
piatra ce
cresc singure din pamant s-a
raspandit ca fulgerul, si oameni din toate colturile tarii au venit sa vada cu
ochii lor miracolul. Straniul fenomen a
starnit si curiozitatea savantilor, iar, in
scurt timp, linistitul satuc Zaronovo a
devenit un loc de peregrinare
continua, de la ziaristi, reporteri si cercetatori, pana la credinciosi
obisnuiti. O parte din pietrele ivite de
sub pamanturi au fost scoase, mutate la
muzeul local si supuse unor
minutioase expertize arheologice.
Crucile au toate cele patru brate egale, iar inaltimea lor, in decursul unui
deceniu, a ajuns la 70 de centimetri.
Cercetatorii au descoperit pe cruci
caractere grecesti, sapate abia vizibil.
Muschiul depus in ani a actionat ca un
strat protector, conservand astfel literele incrustate: IS HS (Iisus Hristos).
“Intr-o zi, am vazut exact in centrul
crucii, sub literele sapate, o alta cruce,
mai mica, rosiatica”, spune Liudmila
Nikitina. “Cu siguranta, pana in acea zi
nu fusese acolo. Initial am crezut ca este o gluma proasta, ca cineva o
pictase cu pensula. Insa dupa ce am
analizat-o foarte atent, am constatat
ca nu era vorba de nici un fel de
vopsea. Crucea aparuse parca din
inima pietrei. Am cercetat si celelalte cruci, insa nici
una nu mai avea un asemenea
insemn. Asta se intampla intr-o iarna
cumplit de grea, cand, din cauza
gerurilor naprasnice, au murit multi
oameni la noi in localitate. Primavara, cand zapada s-a topit, crucea rosiatica
a disparut la fel de brusc cum
aparuse”. Acesta a fost socotit de
localnici un alt semn, un avertisment
venit din Ceruri. Oamenii de stiinta care
au examinat crucile nu au reusit sa stabileasca
exact daca acestea au apartinut
populatiilor pagane scandinave sau
crestinilor timpurii. In credintele
pagane, anterioare crestinismului,
asemenea cruci erau amplasate in locuri “puternice” si folosite in diferite
ceremonii. “Un fenomen similar a fost
intalnit si in apropierea orasului
Moghilev, mai in nord”, sustine
Alexandr Kolosov, profesor doctor la
Institutul de Arheologie din Minsk. “Acolo s-au descoperit cele mai vechi
asemenea pietre, avand incrustate pe
suprafata lor rune, caractere grafice
apartinand in trecut limbilor vechi
scandinave. In aceeasi zona s-a gasit si
un trident, acesta fiind unul din principalele simboluri pagane folosite
in ritualurile funerare”. Crucile plutitoare
din piatra Legenda spune ca in anul
988, cand
cneazul Vladimir I al Rusiei Kievene a
convertit la crestinism poporul rus, pe raul Nipru, plutind impotriva
curentului, au ajuns din Kiev pana in
Turov, trei cruci din piatra, inalte de doi
metri. Se povesteste ca atunci
cand crucile au fost scoase, apa s-a
facut rosie ca sangele. Doua dintre miracolele plutitoare s-au pastrat
pana in zilele noastre si strajuiesc
altarul Bisericii Tuturor Sfintilor din
Turov, din sudul Belarusiei. Cea de-a
treia cruce a disparut insa misterios.
Conform legendei, cand aceasta se va ivi din nou, atunci se va petrece o
minune de necrezut – in cimitirul
Borisoglebski, din mlastina, se va ridica
biserica veche, inchinata
Sfintilor Boris si Gleb, iar pentru toti
oamenii din Belarus vor veni vremuri de prosperitate si fericire. Crucea
plutitoare din Turov Povestea ar fi
ramas poveste, daca in
1996, de sub pamant, in cimitir, nu ar
fi inceput sa creasca singura o cruce
din piatra. Oamenii sunt convinsi ca aceasta este cea de-a treia cruce
plutitoare, pierduta in urma cu zeci de
ani. “La prima vedere, am crezut ca
este vorba despre ramasitele unui
mormant vechi, care erau impinse la
suprafata, sub actiunea miscarilor placilor tectonice. Insa in scurt timp,
am constatat ca piatra ce se ivea din
adancul pamantului luase forma unei
cruci care crestea atat in inaltime, cat si
in latime”, spune Galina Kiricenko,
directorul Muzeului Turov. Acum a ajuns la aproape jumatate de metru
inaltime si in fiecare an se ridica tot mai
sus, incercand parca sa atinga
dimensiunile “crucilor-surori”. “Iarna,
desi in aceasta zona
temperaturile scad mult sub zero grade, crucea ramane fierbinte,
topind zapada din jurul ei”,
povesteste Galina Kiricenko. Conform
afirmatiilor sale, pe crucea din piatra
apar adesea diferite imagini: rozete cu
cinci petale, ingeri sau cruciulite rosiatice, care dupa o perioada dispar
la fel de straniu. Zvonul despre crucea
plutitoare
miraculoasa, care a reaparut in
cimitirul din Turov, a avut un efect
puternic asupra localnicilor. Unii vorbeau inspaimantati despre
semnele Apocalipsei si despre
osandirea pacatosilor, altii, din contra,
spuneau ca este un dar de la
Dumnezeu, menit sa le reaminteasca
cat de mare este puterea Lui. La crucea miraculoasa a ajuns si Prea
Sfintia Sa Stefan, Episcopul Turovului,
care l-a sfatuit pe staretul bisericii sa
nu le spuna nimic credinciosilor si sa
astepte, in tacere, ce va urma. Dar
oamenii erau deja convinsi ca piatra este facatoare de minuni, impregnata
de forte si energii divine, vindecatoare
de boli sufletesti si trupesti, si tot mai
multi credinciosi veneau in cimitirul
din Turov, pentru a se ruga la relicva
sfanta. De crucea miraculoasa nu se poate
apropia oricine. “Odata, un tanar care
se vedea limpede ca este chinuit de o
suferinta sufleteasca a ingenuncheat
si a incercat sa-si puna mainile pe
cruce. Dar, in aceeasi clipa, si-a retras brusc palmele, ca ars. S-a indepartat
mahnit si tacut. Intr-un moment cand
nu mai era nimeni in preajma, a cerut
preotului permisiunea sa mai faca o
incercare. Insa crucea nici de data
aceasta nu i-a ingaduit sa se apropie. Atunci, preotul i-a spus: “Fiule, trebuie
sa te spovedesti si sa te impartasesti.
Duhul necurat te-a atins”. In Biserica
Tuturor Sfintilor din Turov
se pastreaza o fotografie stranie. Ea a
fost facuta in urma cu doi ani, cand la crucea de piatra a sosit un grup de
pelerini din Rusia. Unii dintre ei au
ramas in rugaciune, in fata crucii sfinte,
si dupa caderea intunericului.
Acestia au povestit ca in acea noapte
nu s-a petrecut nimic neobisnuit. Insa, intr-una din fotografiile realizate, o
raza luminoasa puternica strabate
imaginea pe diagonala, de parca ar
cobori din ceruri. Desi crucea care
creste singura din pamant a fost atent
studiata de savanti, pana in prezent nu a fost emisa nici o explicatie
satisfacatoare. S-a enuntat ipoteza ca
in timpul iernii stratul de pamant de
dedesubtul crucii ingheata si,
contractandu-se, impinge catre
exterior ramasitele vreunui mormant vechi, demult uitat de oameni. Dar
daca este asa, cum se explica faptul ca
piatra funerara creste indiferent de
anotimp?! Mormintele calatoare Un alt
fenomen straniu este si cel al
mormintelor miscatoare. Imaginati-va ca mergeti la cimitir, la mormantul
unei rude, si descoperiti cu stupoare
ca acesta a disparut brusc. Cautandu-
l, il veti gasi intr-un alt loc. Pare
incredibil, insa au existat asemenea
cazuri cand un loc de veci si-a schimbat, pur si simplu, asezarea, cu
tot cu piatra funerara si cruce.
Cercetatorii din domeniul
paranormalului sustin ca misteriosul
proces se poate explica prin
teleportare spontana (poltergeist), prin care o entitate imperceptibila
muta un obiect dintr-un loc in altul, din
motive necunoscute. Ceea ce este
pentru savantii moderni un fenomen
inexplicabil, iar pentru oamenii simpli,
un miracol, in traditia si cultura popoarelor din Africa si a celor de pe
tarmul arhipelagului polinezian, este un
fenomen obisnuit. La aceste triburi
exista obiceiul ca, imediat dupa
ingropaciune, pe mormant sa fie
presarat de jur imprejur nisip sau praf de argila rosie, pentru ca acesta “sa
nu plece”. Pe insula Tonga din Oceanul
Pacific, oamenii sunt
inmormantati concomitent, cate doi in
aceeasi groapa. Bastinasii sunt
convinsi ca daca ar ingropa un singur mort, mormantul acestuia ar porni in
calatorie, pe cand astfel, cel putin unul
dintre suflete s-ar impotrivi acestei
peregrinari. Cel mai uluitor caz, care a
provocat o
adevarata senzatie, a fost incidentul petrecut in Irlanda, la inceputul
secolului XX, denumit de presa
britanica “Mormintele zburatoare”. In
toamna anului 1928, Sir Arthur Hazel se
afla in calatorie in oraselul Glenville
din comitatul Cork, unde mergea periodic, dupa cum era traditia
familiei, la mormantul strabunicului
sau, Sir Roger Hazel. Stia perfect unde
se afla ingropat stramosul sau, asa ca
intrase in cimitir cu pasi siguri. A facut
la dreapta, pe aleea care ducea catre capela, si s-a indreptat spre capat,
pana la gard. Dar stupoare:
mormantul lui Sir Roger nu mai era
acolo! Pamantul parcelei era neted si
batatorit, de parca niciodata nu
adapostise in pantecele sale sufletul vreunui muritor. Sir Arthur Hazel
putea sa jure ca memoria nu ii juca
feste si isi amintea perfect cum arata
chiar si cavoul din vecinatate, cu un
gardulet din fier, iar langa piatra
funerara, un inger cu privirea atintita catre ceruri. Exact acest tablou i se
infatisa in fata ochilor si acum, cu
deosebirea ca mormantul
strabunicului lipsea cu desavarsire.
Disparuse si stela funerara, din granit
de culoare gri inchis, pe care stateau incrustate numele si anul mortii. Fiind
convins ca mormantul fusese mutat in
mod abuziv, Sir Arthur porni infuriat
catre administratia cimitirului. Auzind
povestea care-l umpluse de
indignare pe nobil, supraveghetorul se grabi sa consulte un document
rufos, ingalbenit de vreme. Apoi, cu
pasi repezi, il conduse pe aleile
intortocheate pana exact in acelasi loc
unde Sir Arthur fusese cateva
momente mai devreme. Se uita buimac catre Sir Arthur si incepu sa
vorbeasca repede si aproape fara
noima: “Stiu sigur ca aici a fost
ingropat! O spune si schema cimitirului.
Si eu, pe onoarea mea, nu
am mutat osemintele, nici lespedea si nici piatra funerara! Asta e
blasfemie!”. Dupa mai multe ore de
cautari printre
crucile din piatra, cei doi au descoperit
uluiti ca mormantul lui Roger Hazel se
mutase intr-un nou loc. Pamantul de la suprafata era uscat si plin de
buruieni si nu exista nici un semn care
sa indice ca ar fi fost sapat de
curand. Buimacit, stranepotul
defunctului a apelat la municipalitate
si, in arhivele vechi ale primariei, a descoperit schita cimitirului, care
confirma ca locatia mormantului lui
Roger Hazel era exact aceeasi pe care
o stia. Pana si functionarii, intrigati, i-
au acordat lui Arthur Hazel aprobarea
de a rascoli noul mormant, in cautarea osemintelor. A doua zi, groparii au dat
la o parte pamantul si Sir Arthur a vazut
cu ochii lui minunea: in groapa
se aflau chiar oasele strabunicului
sau, fapt demonstrat si de inelul de la
degetul raposatului, cu initialele R. H. Desi ancheta a continuat, iar ziarele
locale au vuit mai bine de o luna,
straniul fenomen nu a putut fi nicicum
explicat. Teoria ca cineva mutase atat
crucea, cat si lespedea, sicriul si
osemintele era de-a dreptul absurda. In plus, oasele erau ca si “sudate” in
pamant, fapt ce dovedea ca zaceau
acolo de zeci de ani, fara sa fi fost
vreodata clintite. Astfel de fenomene s-
au mai intalnit
de-a lungul secolelor si in alte colturi ale lumii, fiind interpretate si explicate
prin prisma credintelor si
convingerilor perioadei respective. In
1628, in provincia Cuenca, din Spania,
tribunalul Inchizitiei a anchetat
“dosarul” mutarii in secret a ramasitelor pamantesti ale unui
oarecare Pedro Asuntosa. Cativa
localnici, supusi interogatoriului, au
marturisit sub tortura ca ei stramutasera
mormantul. Acuzati de
vrajitorie, au fost arsi pe rug. Un alt incident asemanator a avut loc
relativ recent, in 1989. Intr-o
dimineata, fermierul Joe Bernie, dintr-
un orasel al statului Kansas, SUA, a
descoperit chiar in curtea casei sale
un mormant cu piatra funerara cu tot. Speriat, omul a alertat politia.
Inscriptia de pe placa funerara era
complet stearsa, astfel ca autoritatile
nu au putut afla identitatea
raposatului. Pamantul a fost dat la o
parte si, la aproximativ un metru, s-au descoperit resturi dintr-un sicriu si
oseminte umane. Au fost luate si
reinhumate in cimitirul orasului. Ale
cui erau ramasitele pamantesti si cum
ajunsesera ele, peste noapte, intr-o
ferma ce se afla la o distanta apreciabila de prima localitate si de
cimitirul acesteia, ramane o enigma. La
aceste intrebari, oamenii de stiinta nu
au putut gasi nici o explicatie
admisibila. Autor : Natasa Galche ,
Formula Asa
Republica Belarus “E un semn din
Ceruri! Vor veni
vremuri grele! S-a umplut lumea de
pacate si de rele. A venit timpul sa ne
intoarcem catre credinta, sa ne amintim de Dumnezeu!”, ofteaza cu
naduf o batranica. Isi inclina trupul
impovarat de ani, atinge cu evlavie
pamantul si se inchina de trei ori. Este
duminica, si oamenii, dupa ce au iesit
de la slujba, au pornit pe cararea desfundata, catre vechiul cimitir de pe
dealul din capatul satului. “In urma cu
10 ani, chiar in toamna in care in
America s-a intamplat prapadul cu
turnurile gemene din New York, aici,
pe acest delusor, au inceput dintr-o data sa creasca de sub pamant cruci
din piatra. Se spune ca, demult, in
secolele X-XI, in acest loc au murit
primii crestini ai Rusiei Kievene. Si uite,
acum, dupa mai bine de zece veacuri,
nu se stie din ce motiv, crucile lor, demult inghitite de pamant, au
inceput sa iasa la iveala”, spune
Liudmila Nikitina, etnograful regiunii.
Batranii satului cred cu tarie ca acesta
este un semn ce prevesteste Ziua de
Apoi, cand, asa cum sta scris si in Apocalipsa biblica, mormintele se vor
deschide, iar Duhul Sfant va veni sa
invie pe toti oamenii de la inceputul
zidirii lumii. In urma cu
doua secole,
pe aceasta colina se
intindea
vechiul cimitir al
satului Zaronovo. Din mosi-stramosi se
stia ca
aici fusesera ingropati crestineste primii oameni la capataiul carora
veghease o cruce. Desi insemnele
religioase din piatra disparusera in
timp, locuitorii satului ii cinsteau si ii
pomeneau la toate sarbatorile,
rugandu-se pentru iertarea pacatelor si mantuirea sufletelor. Insa in 1923,
cand in Rusia sovietica se ducea o
lupta nemiloasa impotriva religiei,
starnita dintr-un ateism salbatic,
Biserica Sfantul Onufrie din cimitir a
fost daramata si oamenilor li s-a interzis sa-si mai ingroape mortii
acolo. “Se temeau bolsevicii de locul
acesta sfant, de faptul ca acest pamant
impregnat de credinta ii unea pe
oameni”, spune Liudmila Nikitina. Un
nou cimitir a fost intemeiat, iar mormintele stravechi de pe deal,
abandonate. Pana acum zece ani,
cand, din hatisuri, au inceput sa
creasca, printr-un miracol, cruci din
piatra. Se inaltau vizibil, de sub muschi
si buruieni. Terenul vechiului cimitir, cu un sol mlastinos, ar fi trebuit, in
mod firesc, sa traga in adancuri
pietrele funerare, iar nu sa le aduca la
lumina. Primele cruci au aparut pe locul
in care a fost inainte altarul
bisericii. “Un loc sfant nu trebuie sa fie niciodata pustiu. Stramosii nostri
parca isi ridica de sub pamant
crestetele lor”. Vestea despre crucile de
piatra ce
cresc singure din pamant s-a
raspandit ca fulgerul, si oameni din toate colturile tarii au venit sa vada cu
ochii lor miracolul. Straniul fenomen a
starnit si curiozitatea savantilor, iar, in
scurt timp, linistitul satuc Zaronovo a
devenit un loc de peregrinare
continua, de la ziaristi, reporteri si cercetatori, pana la credinciosi
obisnuiti. O parte din pietrele ivite de
sub pamanturi au fost scoase, mutate la
muzeul local si supuse unor
minutioase expertize arheologice.
Crucile au toate cele patru brate egale, iar inaltimea lor, in decursul unui
deceniu, a ajuns la 70 de centimetri.
Cercetatorii au descoperit pe cruci
caractere grecesti, sapate abia vizibil.
Muschiul depus in ani a actionat ca un
strat protector, conservand astfel literele incrustate: IS HS (Iisus Hristos).
“Intr-o zi, am vazut exact in centrul
crucii, sub literele sapate, o alta cruce,
mai mica, rosiatica”, spune Liudmila
Nikitina. “Cu siguranta, pana in acea zi
nu fusese acolo. Initial am crezut ca este o gluma proasta, ca cineva o
pictase cu pensula. Insa dupa ce am
analizat-o foarte atent, am constatat
ca nu era vorba de nici un fel de
vopsea. Crucea aparuse parca din
inima pietrei. Am cercetat si celelalte cruci, insa nici
una nu mai avea un asemenea
insemn. Asta se intampla intr-o iarna
cumplit de grea, cand, din cauza
gerurilor naprasnice, au murit multi
oameni la noi in localitate. Primavara, cand zapada s-a topit, crucea rosiatica
a disparut la fel de brusc cum
aparuse”. Acesta a fost socotit de
localnici un alt semn, un avertisment
venit din Ceruri. Oamenii de stiinta care
au examinat crucile nu au reusit sa stabileasca
exact daca acestea au apartinut
populatiilor pagane scandinave sau
crestinilor timpurii. In credintele
pagane, anterioare crestinismului,
asemenea cruci erau amplasate in locuri “puternice” si folosite in diferite
ceremonii. “Un fenomen similar a fost
intalnit si in apropierea orasului
Moghilev, mai in nord”, sustine
Alexandr Kolosov, profesor doctor la
Institutul de Arheologie din Minsk. “Acolo s-au descoperit cele mai vechi
asemenea pietre, avand incrustate pe
suprafata lor rune, caractere grafice
apartinand in trecut limbilor vechi
scandinave. In aceeasi zona s-a gasit si
un trident, acesta fiind unul din principalele simboluri pagane folosite
in ritualurile funerare”. Crucile plutitoare
din piatra Legenda spune ca in anul
988, cand
cneazul Vladimir I al Rusiei Kievene a
convertit la crestinism poporul rus, pe raul Nipru, plutind impotriva
curentului, au ajuns din Kiev pana in
Turov, trei cruci din piatra, inalte de doi
metri. Se povesteste ca atunci
cand crucile au fost scoase, apa s-a
facut rosie ca sangele. Doua dintre miracolele plutitoare s-au pastrat
pana in zilele noastre si strajuiesc
altarul Bisericii Tuturor Sfintilor din
Turov, din sudul Belarusiei. Cea de-a
treia cruce a disparut insa misterios.
Conform legendei, cand aceasta se va ivi din nou, atunci se va petrece o
minune de necrezut – in cimitirul
Borisoglebski, din mlastina, se va ridica
biserica veche, inchinata
Sfintilor Boris si Gleb, iar pentru toti
oamenii din Belarus vor veni vremuri de prosperitate si fericire. Crucea
plutitoare din Turov Povestea ar fi
ramas poveste, daca in
1996, de sub pamant, in cimitir, nu ar
fi inceput sa creasca singura o cruce
din piatra. Oamenii sunt convinsi ca aceasta este cea de-a treia cruce
plutitoare, pierduta in urma cu zeci de
ani. “La prima vedere, am crezut ca
este vorba despre ramasitele unui
mormant vechi, care erau impinse la
suprafata, sub actiunea miscarilor placilor tectonice. Insa in scurt timp,
am constatat ca piatra ce se ivea din
adancul pamantului luase forma unei
cruci care crestea atat in inaltime, cat si
in latime”, spune Galina Kiricenko,
directorul Muzeului Turov. Acum a ajuns la aproape jumatate de metru
inaltime si in fiecare an se ridica tot mai
sus, incercand parca sa atinga
dimensiunile “crucilor-surori”. “Iarna,
desi in aceasta zona
temperaturile scad mult sub zero grade, crucea ramane fierbinte,
topind zapada din jurul ei”,
povesteste Galina Kiricenko. Conform
afirmatiilor sale, pe crucea din piatra
apar adesea diferite imagini: rozete cu
cinci petale, ingeri sau cruciulite rosiatice, care dupa o perioada dispar
la fel de straniu. Zvonul despre crucea
plutitoare
miraculoasa, care a reaparut in
cimitirul din Turov, a avut un efect
puternic asupra localnicilor. Unii vorbeau inspaimantati despre
semnele Apocalipsei si despre
osandirea pacatosilor, altii, din contra,
spuneau ca este un dar de la
Dumnezeu, menit sa le reaminteasca
cat de mare este puterea Lui. La crucea miraculoasa a ajuns si Prea
Sfintia Sa Stefan, Episcopul Turovului,
care l-a sfatuit pe staretul bisericii sa
nu le spuna nimic credinciosilor si sa
astepte, in tacere, ce va urma. Dar
oamenii erau deja convinsi ca piatra este facatoare de minuni, impregnata
de forte si energii divine, vindecatoare
de boli sufletesti si trupesti, si tot mai
multi credinciosi veneau in cimitirul
din Turov, pentru a se ruga la relicva
sfanta. De crucea miraculoasa nu se poate
apropia oricine. “Odata, un tanar care
se vedea limpede ca este chinuit de o
suferinta sufleteasca a ingenuncheat
si a incercat sa-si puna mainile pe
cruce. Dar, in aceeasi clipa, si-a retras brusc palmele, ca ars. S-a indepartat
mahnit si tacut. Intr-un moment cand
nu mai era nimeni in preajma, a cerut
preotului permisiunea sa mai faca o
incercare. Insa crucea nici de data
aceasta nu i-a ingaduit sa se apropie. Atunci, preotul i-a spus: “Fiule, trebuie
sa te spovedesti si sa te impartasesti.
Duhul necurat te-a atins”. In Biserica
Tuturor Sfintilor din Turov
se pastreaza o fotografie stranie. Ea a
fost facuta in urma cu doi ani, cand la crucea de piatra a sosit un grup de
pelerini din Rusia. Unii dintre ei au
ramas in rugaciune, in fata crucii sfinte,
si dupa caderea intunericului.
Acestia au povestit ca in acea noapte
nu s-a petrecut nimic neobisnuit. Insa, intr-una din fotografiile realizate, o
raza luminoasa puternica strabate
imaginea pe diagonala, de parca ar
cobori din ceruri. Desi crucea care
creste singura din pamant a fost atent
studiata de savanti, pana in prezent nu a fost emisa nici o explicatie
satisfacatoare. S-a enuntat ipoteza ca
in timpul iernii stratul de pamant de
dedesubtul crucii ingheata si,
contractandu-se, impinge catre
exterior ramasitele vreunui mormant vechi, demult uitat de oameni. Dar
daca este asa, cum se explica faptul ca
piatra funerara creste indiferent de
anotimp?! Mormintele calatoare Un alt
fenomen straniu este si cel al
mormintelor miscatoare. Imaginati-va ca mergeti la cimitir, la mormantul
unei rude, si descoperiti cu stupoare
ca acesta a disparut brusc. Cautandu-
l, il veti gasi intr-un alt loc. Pare
incredibil, insa au existat asemenea
cazuri cand un loc de veci si-a schimbat, pur si simplu, asezarea, cu
tot cu piatra funerara si cruce.
Cercetatorii din domeniul
paranormalului sustin ca misteriosul
proces se poate explica prin
teleportare spontana (poltergeist), prin care o entitate imperceptibila
muta un obiect dintr-un loc in altul, din
motive necunoscute. Ceea ce este
pentru savantii moderni un fenomen
inexplicabil, iar pentru oamenii simpli,
un miracol, in traditia si cultura popoarelor din Africa si a celor de pe
tarmul arhipelagului polinezian, este un
fenomen obisnuit. La aceste triburi
exista obiceiul ca, imediat dupa
ingropaciune, pe mormant sa fie
presarat de jur imprejur nisip sau praf de argila rosie, pentru ca acesta “sa
nu plece”. Pe insula Tonga din Oceanul
Pacific, oamenii sunt
inmormantati concomitent, cate doi in
aceeasi groapa. Bastinasii sunt
convinsi ca daca ar ingropa un singur mort, mormantul acestuia ar porni in
calatorie, pe cand astfel, cel putin unul
dintre suflete s-ar impotrivi acestei
peregrinari. Cel mai uluitor caz, care a
provocat o
adevarata senzatie, a fost incidentul petrecut in Irlanda, la inceputul
secolului XX, denumit de presa
britanica “Mormintele zburatoare”. In
toamna anului 1928, Sir Arthur Hazel se
afla in calatorie in oraselul Glenville
din comitatul Cork, unde mergea periodic, dupa cum era traditia
familiei, la mormantul strabunicului
sau, Sir Roger Hazel. Stia perfect unde
se afla ingropat stramosul sau, asa ca
intrase in cimitir cu pasi siguri. A facut
la dreapta, pe aleea care ducea catre capela, si s-a indreptat spre capat,
pana la gard. Dar stupoare:
mormantul lui Sir Roger nu mai era
acolo! Pamantul parcelei era neted si
batatorit, de parca niciodata nu
adapostise in pantecele sale sufletul vreunui muritor. Sir Arthur Hazel
putea sa jure ca memoria nu ii juca
feste si isi amintea perfect cum arata
chiar si cavoul din vecinatate, cu un
gardulet din fier, iar langa piatra
funerara, un inger cu privirea atintita catre ceruri. Exact acest tablou i se
infatisa in fata ochilor si acum, cu
deosebirea ca mormantul
strabunicului lipsea cu desavarsire.
Disparuse si stela funerara, din granit
de culoare gri inchis, pe care stateau incrustate numele si anul mortii. Fiind
convins ca mormantul fusese mutat in
mod abuziv, Sir Arthur porni infuriat
catre administratia cimitirului. Auzind
povestea care-l umpluse de
indignare pe nobil, supraveghetorul se grabi sa consulte un document
rufos, ingalbenit de vreme. Apoi, cu
pasi repezi, il conduse pe aleile
intortocheate pana exact in acelasi loc
unde Sir Arthur fusese cateva
momente mai devreme. Se uita buimac catre Sir Arthur si incepu sa
vorbeasca repede si aproape fara
noima: “Stiu sigur ca aici a fost
ingropat! O spune si schema cimitirului.
Si eu, pe onoarea mea, nu
am mutat osemintele, nici lespedea si nici piatra funerara! Asta e
blasfemie!”. Dupa mai multe ore de
cautari printre
crucile din piatra, cei doi au descoperit
uluiti ca mormantul lui Roger Hazel se
mutase intr-un nou loc. Pamantul de la suprafata era uscat si plin de
buruieni si nu exista nici un semn care
sa indice ca ar fi fost sapat de
curand. Buimacit, stranepotul
defunctului a apelat la municipalitate
si, in arhivele vechi ale primariei, a descoperit schita cimitirului, care
confirma ca locatia mormantului lui
Roger Hazel era exact aceeasi pe care
o stia. Pana si functionarii, intrigati, i-
au acordat lui Arthur Hazel aprobarea
de a rascoli noul mormant, in cautarea osemintelor. A doua zi, groparii au dat
la o parte pamantul si Sir Arthur a vazut
cu ochii lui minunea: in groapa
se aflau chiar oasele strabunicului
sau, fapt demonstrat si de inelul de la
degetul raposatului, cu initialele R. H. Desi ancheta a continuat, iar ziarele
locale au vuit mai bine de o luna,
straniul fenomen nu a putut fi nicicum
explicat. Teoria ca cineva mutase atat
crucea, cat si lespedea, sicriul si
osemintele era de-a dreptul absurda. In plus, oasele erau ca si “sudate” in
pamant, fapt ce dovedea ca zaceau
acolo de zeci de ani, fara sa fi fost
vreodata clintite. Astfel de fenomene s-
au mai intalnit
de-a lungul secolelor si in alte colturi ale lumii, fiind interpretate si explicate
prin prisma credintelor si
convingerilor perioadei respective. In
1628, in provincia Cuenca, din Spania,
tribunalul Inchizitiei a anchetat
“dosarul” mutarii in secret a ramasitelor pamantesti ale unui
oarecare Pedro Asuntosa. Cativa
localnici, supusi interogatoriului, au
marturisit sub tortura ca ei stramutasera
mormantul. Acuzati de
vrajitorie, au fost arsi pe rug. Un alt incident asemanator a avut loc
relativ recent, in 1989. Intr-o
dimineata, fermierul Joe Bernie, dintr-
un orasel al statului Kansas, SUA, a
descoperit chiar in curtea casei sale
un mormant cu piatra funerara cu tot. Speriat, omul a alertat politia.
Inscriptia de pe placa funerara era
complet stearsa, astfel ca autoritatile
nu au putut afla identitatea
raposatului. Pamantul a fost dat la o
parte si, la aproximativ un metru, s-au descoperit resturi dintr-un sicriu si
oseminte umane. Au fost luate si
reinhumate in cimitirul orasului. Ale
cui erau ramasitele pamantesti si cum
ajunsesera ele, peste noapte, intr-o
ferma ce se afla la o distanta apreciabila de prima localitate si de
cimitirul acesteia, ramane o enigma. La
aceste intrebari, oamenii de stiinta nu
au putut gasi nici o explicatie
admisibila. Autor : Natasa Galche ,
Formula Asa
conspirati
Tweet Armata americană a cenzurat
orice
informaţii cu privire la această
descoperire senzaţională. În ciuda
embargoului informaţional impus, au
circulat diverse rapoarte prin care americanii au început, în secret,
excavarea locului acestei descoperiri
senzaţionale. Preşedintele
Parlamentului Francez
confirmă că e vorba de o structură
veche de peste 12.000 de ani Unele ţări europene chiar au protestat
faţă de lucrările de excavaţie
întreprinse de armata SUA, întrucât se
ştie că Antarctica este teritoriu
internaţional protejat de orice
exploatări făcute de mâna omului. Nicole Fontaine, fost preşedinte al
Parlamentului francez, chiar a declarat
următoarele: “Dacă armata americană
a construit ceva acolo, ea violează
Tratatul internaţional privind
Antarctica. Dacă nu, trebuie să vedem despre ce e vorba. Poate fi ceva ce are
o vechime de cel puţin 12.000 de ani,
ce a fost acoperit de gheţurile
Antarcticii. Aceasta ar reprezenta cea
mai veche structură artificială de pe
planeta noastră. Pentagonul trebuie să dezvăluie ceea ce ascunde”. Americanii
au transportat în
Antarctica o gigantă maşinărie
sfredelitoare Imediat după aceea, unii
observatori
militari au observat transportul unor dispozitive robotice către Polul Sud şi
au existat speculaţii conform cărora
Forţele Aeriene Americane au
transportat gigantica lor maşină
sfredelitoare “Subterrene” (alimentată
cu energie nucleară) către o bază secretă din Antarctica. “Subterrene”
este o maşinărie
capabilă să efectueze adevărate
călătorii subpământene, căci ea poate
distruge toate rocile dure de pe
suprafaţa Pământului. Pentru “Subterrene” ar fi cu atât mai uşor să
spargă un strat de gheaţă, oricât de
gros ar fi acesta.
Cutremure şi anomalii magnetice
puternice în zonă… Tot în acel an 2001,
s-au mai aflat veşti conform cărora a fost nevoie de
un echipaj medical de urgenţă în acea
zonă, pentru a trata personalul care
lucra sub gheaţa artică. Şi tot atunci,
toată regiunea a fost zguduită de un
cutremur neobişnuit de puternic. Seismologii au localizat epicentrul
cutremurului chiar în locaţia bizarei
structuri de sub gheaţă. Un alt
eveniment important al anului
2001, după ce armata americană se
pare că a început săpăturile sub gheaţă, a fost apariţia unei anomalii
magnetice puternice în acea zonă,
care s-a răspândit până în vecinătatea
bazei ruseşti Vostok din Antarctica.
Cercetătorii ruşi au fost şocaţi şi uimiţi
de ceea ce au observat atunci. O echipă de televiziune a dispărut
misterios în Antarctica… În momentul în
care opinia publică
internaţională începuse să fie
interesată din ce în ce mai mult de
săpăturile misterioase din Antarctica, au avut loc evenimentele teroriste de
la 11 septembrie 2001 de la New York,
abătând astfel atenţia lumii. Să fi
fost evenimentele de la 9/11 o
diversiune pentru a ascunde
incredibila descoperire americană din Antarctica? Totul ar fi posibil în
această lume nebună nebună… În timp
ce lumea a început să uite
complet de acest eveniment, o echipă
de televiziune din California n-a uitat
şi a pornit în noiembrie 2002 spre locul misterios din Antarctica. Dar
echipa de televiziune a dispărut la fel de
misterios. Dar a fost descoperită o
înregistrare video al acestei echipe, de
către forţele speciale SEAL ale Marinei
Americane; în această înregistrare se confirma prezenţa unui artifact uriaş,
aflat sub gheaţă – o maşinărie
preistorică, posibil de origine
extraterestră.
“Guvernul SUA a spus că va încerca să
blocheze difuzarea unei înregistrări video găsit de echipele de salvatori
SEAL în Antarctica, înregistrarea ce ar
conţine dovada unei descoperiri
arheologice masive ce s-ar afla la 3
kilometri sub gheaţă”, suna o
declaraţie de presă care a apărut pentru scurt timp pe site-ul
televiziunii. Tunelul timpului de
deasupra
Antarcticii Cu câţiva ani înainte, în anul
1995, a
avut loc un eveniment şi mai bizar, observat de cercetătorii britanici şi
americani, în apropierea locului în
care a avut loc ciudata descoperire
americană din aprilie 2001. “În 1995,
oameni de ştiinţă americani
şi britanici care au condus investigaţii în Antarctica au făcut o descoperire
senzaţională. Fizicianul american
Marian McLein le-a spus cercetătorilor
că în apropierea polului sud a văzut un
vârtej de ceaţă gri pe 27 ianuarie,
pe care l-au luat drept un simplu vortex de furtună polară. Totuşi,
vârtejul nu şi-a schimbat forma şi nici
nu s-a deplasat în decursul timpului.
Aşa că au decis să cerceteze fenomenul
şi au lansat un balon
meteorologic garnisit cu echipamente de măsurat viteza vântului,
temperatura şi umiditatea. Dar balonul
s-a ridicat imediat şi a dispărut brusc
în ceaţă. După un timp, cercetătorii au
adus
balonul la sol cu ajutorul frânghiei legate dinainte de acesta.
Surprinderea a venit din măsurătorile
citite pe aparate: cronometrul
balonului arăta data 27 ianuarie 1965,
adică cu 30 de ani în urmă.
Experimentul a fost repetat de câteva ori după ce s-au asigurat că
echipamentul balonului era în bună
stare de funcţionare. Dar de fiecare
dată ceasul arăta dată cu 30 de ani în
trecut. Fenomenul a fost numit
“poarta temporală” şi a fost raportat la Casa Albă. Se presupune că acel vârtej
de
deasupra polului sud este un sui-
generis tunel al timpului ce permite
trecerea în alte dimensiuni temporale.
Mai mult, s-au demarat programe de trimitere a oamenilor în timp. CIA şi FBI
se luptă pentru a controla
proiectele care vor schimba cursul
istoriei. Nu există încă nici-o
recunoaştere oficială a autorităţilor
federale americane.” Există oare vreo legătură între acest
ciudat “tunel al timpului” şi maşinăria
veche de cel puţin 12.000 de ani de
sub gheaţa Antarcticii? Dacă da, de ce
nu se fac publice aceste date? De ce
numai unii vor să deţină controlul asupra tuturor descoperiril
orice
informaţii cu privire la această
descoperire senzaţională. În ciuda
embargoului informaţional impus, au
circulat diverse rapoarte prin care americanii au început, în secret,
excavarea locului acestei descoperiri
senzaţionale. Preşedintele
Parlamentului Francez
confirmă că e vorba de o structură
veche de peste 12.000 de ani Unele ţări europene chiar au protestat
faţă de lucrările de excavaţie
întreprinse de armata SUA, întrucât se
ştie că Antarctica este teritoriu
internaţional protejat de orice
exploatări făcute de mâna omului. Nicole Fontaine, fost preşedinte al
Parlamentului francez, chiar a declarat
următoarele: “Dacă armata americană
a construit ceva acolo, ea violează
Tratatul internaţional privind
Antarctica. Dacă nu, trebuie să vedem despre ce e vorba. Poate fi ceva ce are
o vechime de cel puţin 12.000 de ani,
ce a fost acoperit de gheţurile
Antarcticii. Aceasta ar reprezenta cea
mai veche structură artificială de pe
planeta noastră. Pentagonul trebuie să dezvăluie ceea ce ascunde”. Americanii
au transportat în
Antarctica o gigantă maşinărie
sfredelitoare Imediat după aceea, unii
observatori
militari au observat transportul unor dispozitive robotice către Polul Sud şi
au existat speculaţii conform cărora
Forţele Aeriene Americane au
transportat gigantica lor maşină
sfredelitoare “Subterrene” (alimentată
cu energie nucleară) către o bază secretă din Antarctica. “Subterrene”
este o maşinărie
capabilă să efectueze adevărate
călătorii subpământene, căci ea poate
distruge toate rocile dure de pe
suprafaţa Pământului. Pentru “Subterrene” ar fi cu atât mai uşor să
spargă un strat de gheaţă, oricât de
gros ar fi acesta.
Cutremure şi anomalii magnetice
puternice în zonă… Tot în acel an 2001,
s-au mai aflat veşti conform cărora a fost nevoie de
un echipaj medical de urgenţă în acea
zonă, pentru a trata personalul care
lucra sub gheaţa artică. Şi tot atunci,
toată regiunea a fost zguduită de un
cutremur neobişnuit de puternic. Seismologii au localizat epicentrul
cutremurului chiar în locaţia bizarei
structuri de sub gheaţă. Un alt
eveniment important al anului
2001, după ce armata americană se
pare că a început săpăturile sub gheaţă, a fost apariţia unei anomalii
magnetice puternice în acea zonă,
care s-a răspândit până în vecinătatea
bazei ruseşti Vostok din Antarctica.
Cercetătorii ruşi au fost şocaţi şi uimiţi
de ceea ce au observat atunci. O echipă de televiziune a dispărut
misterios în Antarctica… În momentul în
care opinia publică
internaţională începuse să fie
interesată din ce în ce mai mult de
săpăturile misterioase din Antarctica, au avut loc evenimentele teroriste de
la 11 septembrie 2001 de la New York,
abătând astfel atenţia lumii. Să fi
fost evenimentele de la 9/11 o
diversiune pentru a ascunde
incredibila descoperire americană din Antarctica? Totul ar fi posibil în
această lume nebună nebună… În timp
ce lumea a început să uite
complet de acest eveniment, o echipă
de televiziune din California n-a uitat
şi a pornit în noiembrie 2002 spre locul misterios din Antarctica. Dar
echipa de televiziune a dispărut la fel de
misterios. Dar a fost descoperită o
înregistrare video al acestei echipe, de
către forţele speciale SEAL ale Marinei
Americane; în această înregistrare se confirma prezenţa unui artifact uriaş,
aflat sub gheaţă – o maşinărie
preistorică, posibil de origine
extraterestră.
“Guvernul SUA a spus că va încerca să
blocheze difuzarea unei înregistrări video găsit de echipele de salvatori
SEAL în Antarctica, înregistrarea ce ar
conţine dovada unei descoperiri
arheologice masive ce s-ar afla la 3
kilometri sub gheaţă”, suna o
declaraţie de presă care a apărut pentru scurt timp pe site-ul
televiziunii. Tunelul timpului de
deasupra
Antarcticii Cu câţiva ani înainte, în anul
1995, a
avut loc un eveniment şi mai bizar, observat de cercetătorii britanici şi
americani, în apropierea locului în
care a avut loc ciudata descoperire
americană din aprilie 2001. “În 1995,
oameni de ştiinţă americani
şi britanici care au condus investigaţii în Antarctica au făcut o descoperire
senzaţională. Fizicianul american
Marian McLein le-a spus cercetătorilor
că în apropierea polului sud a văzut un
vârtej de ceaţă gri pe 27 ianuarie,
pe care l-au luat drept un simplu vortex de furtună polară. Totuşi,
vârtejul nu şi-a schimbat forma şi nici
nu s-a deplasat în decursul timpului.
Aşa că au decis să cerceteze fenomenul
şi au lansat un balon
meteorologic garnisit cu echipamente de măsurat viteza vântului,
temperatura şi umiditatea. Dar balonul
s-a ridicat imediat şi a dispărut brusc
în ceaţă. După un timp, cercetătorii au
adus
balonul la sol cu ajutorul frânghiei legate dinainte de acesta.
Surprinderea a venit din măsurătorile
citite pe aparate: cronometrul
balonului arăta data 27 ianuarie 1965,
adică cu 30 de ani în urmă.
Experimentul a fost repetat de câteva ori după ce s-au asigurat că
echipamentul balonului era în bună
stare de funcţionare. Dar de fiecare
dată ceasul arăta dată cu 30 de ani în
trecut. Fenomenul a fost numit
“poarta temporală” şi a fost raportat la Casa Albă. Se presupune că acel vârtej
de
deasupra polului sud este un sui-
generis tunel al timpului ce permite
trecerea în alte dimensiuni temporale.
Mai mult, s-au demarat programe de trimitere a oamenilor în timp. CIA şi FBI
se luptă pentru a controla
proiectele care vor schimba cursul
istoriei. Nu există încă nici-o
recunoaştere oficială a autorităţilor
federale americane.” Există oare vreo legătură între acest
ciudat “tunel al timpului” şi maşinăria
veche de cel puţin 12.000 de ani de
sub gheaţa Antarcticii? Dacă da, de ce
nu se fac publice aceste date? De ce
numai unii vor să deţină controlul asupra tuturor descoperiril
Rothschild
Familia Rothschild – cea mai
puternică de pe planetă cu o avere
de 90 trilioane dolari Belerefon | 18
March 2012 | Comments (0) Numele
familiei
Rothschild nu apare în nici un top al bogătanilor,
însă averea lor este cu mult mai mare
decât vor să arate şi cu mult mai mare
decât a celor din top, de numele lor se
leagă unele dintre cele mai importante
evenimente din ultimele 3 secole. In plus, despre membrii familiei se spune
că sunt cei mai puternici oameni ai
planetei. Cu banii familiei au schimbat
cursul istoriei Începând din secolul
XVIII si până în prezent, dinastia
Rothschild a influenţat şi schimbat cursul a mai multor evenimente
importante. Astfel, Napoleon a fost
înfrânt de Ducele de Wellington la
Waterloo, prin ajutorul financiar acordat
englezilor de către A.M. Rothschild. Mai
târziu, aceştia au finanţat: războiul de recesiune din USA, armata britanică în
timpul colonizării engleze a mai multor
ţări, achiziţia de terenuri în Palestina,
terenuri care au stat la baza naşterii
statului Israel. Începutul dinastiei
Rothschild Dinastia Rothschild a început in secolul XVIII, cu Amschel Mayer
Rothschild, cel care a pus bazele
imperiului financiar. Despre Amschel
Mayer se cunoaşte că a fost negustor de
monede la Frankfurt. Fiind un om de o
inteligenţă remarcabilă, a pus bazele unui sistem de afaceri şi de transmitere
a informaţiilor genial, nemaiîntâlnit în
acei ani. După ce a realizat că aurul este
singura valută internaţională, Amschel
Mayer şi-a trimis cei cinci copii, pentru o
coordonare eficientă a activităţii, la Napoli – pe Karl, la Londra pe Nathan,
Solomon a fost trimis la Viena si James
la Paris, Amschel jr. rămânând la
Frankfurt. La moartea lui A.M., în 1818,
Rothschild devenise deja un nume
influent în Europa. Testamentul lui A.M. Rothschild Înainte de moartea sa,
Amschel Mayer Rothschild a impus
familiei sale un set de reguli. Practic,
setul a fost un testament prin care
discreţia şi succesul familiei rămân
valabile şi azi. Iată câteva valori impuse de A.M.R.: a). Membrii familiei trebuie sa
se căsătorească între ei, pentru ca
averea sa rămână în familie si pentru ca
dinastia să nu se destrame; b). Fiul cel
mare al celui mare fiu este liderul
familiei; c). Posturile importante din afacerile derulate să fie ocupate doar de
membrii familiei; d). „Niciodată să nu fie
făcut un inventariu public, de tribunale
sau oricine, a averii mele. Interzic
publicarea oricărei evaluări a moştenirii
mele”. O avere între 1,5 şi 90 de trilioane de dolari Ultima estimare a
averii familiei Rothschild datează de la
sfârşitul secolului XIX si se spune că era
de 6 miliarde de dolari, bogăţia care la
acea vreme reprezenta aproape
jumătate din totalul afacerilor la nivel global. După ce au părăsit Europa, în
timpul celui de al doilea război mondial,
şi au emigrat în SUA, membrii familiei s-
au concentrat mai mult pe afacerile
bancare. Argumentând faptul că orice
membru al familiei aduce un venit şi cunoscându-se estimarea din secolul
19, s-a realizat un calcul estimativ al
averii dinastiei Rothschild după mai
mulţi indici de creştere. Astfel,
rezultatele arată că bogăţia familiei se
situează între 1,5 şi 90 de trilioane de dolari. Deţin controlul asupra finanţelor
mondiale Cei despre care se spune că
au înfiinţat
organizaţia Illuminati – membrii familiei
Rothschild – deţin controlul asupra
finanţelor mondiale. În afară de băncile de investiţii pe care le deţin, aceştia
conduc printr-o reţea complexă FMI,
Bank of England sau Federal Reserve
(rezervele federale din
SUA). Se poate spune că membrii acestei
familii, cu o istorie de peste 3 secole, sunt cei mai puternici oameni ai
planetei. Iar dinastia, aflata deja la a
şaptea generaţie, continuă.
puternică de pe planetă cu o avere
de 90 trilioane dolari Belerefon | 18
March 2012 | Comments (0) Numele
familiei
Rothschild nu apare în nici un top al bogătanilor,
însă averea lor este cu mult mai mare
decât vor să arate şi cu mult mai mare
decât a celor din top, de numele lor se
leagă unele dintre cele mai importante
evenimente din ultimele 3 secole. In plus, despre membrii familiei se spune
că sunt cei mai puternici oameni ai
planetei. Cu banii familiei au schimbat
cursul istoriei Începând din secolul
XVIII si până în prezent, dinastia
Rothschild a influenţat şi schimbat cursul a mai multor evenimente
importante. Astfel, Napoleon a fost
înfrânt de Ducele de Wellington la
Waterloo, prin ajutorul financiar acordat
englezilor de către A.M. Rothschild. Mai
târziu, aceştia au finanţat: războiul de recesiune din USA, armata britanică în
timpul colonizării engleze a mai multor
ţări, achiziţia de terenuri în Palestina,
terenuri care au stat la baza naşterii
statului Israel. Începutul dinastiei
Rothschild Dinastia Rothschild a început in secolul XVIII, cu Amschel Mayer
Rothschild, cel care a pus bazele
imperiului financiar. Despre Amschel
Mayer se cunoaşte că a fost negustor de
monede la Frankfurt. Fiind un om de o
inteligenţă remarcabilă, a pus bazele unui sistem de afaceri şi de transmitere
a informaţiilor genial, nemaiîntâlnit în
acei ani. După ce a realizat că aurul este
singura valută internaţională, Amschel
Mayer şi-a trimis cei cinci copii, pentru o
coordonare eficientă a activităţii, la Napoli – pe Karl, la Londra pe Nathan,
Solomon a fost trimis la Viena si James
la Paris, Amschel jr. rămânând la
Frankfurt. La moartea lui A.M., în 1818,
Rothschild devenise deja un nume
influent în Europa. Testamentul lui A.M. Rothschild Înainte de moartea sa,
Amschel Mayer Rothschild a impus
familiei sale un set de reguli. Practic,
setul a fost un testament prin care
discreţia şi succesul familiei rămân
valabile şi azi. Iată câteva valori impuse de A.M.R.: a). Membrii familiei trebuie sa
se căsătorească între ei, pentru ca
averea sa rămână în familie si pentru ca
dinastia să nu se destrame; b). Fiul cel
mare al celui mare fiu este liderul
familiei; c). Posturile importante din afacerile derulate să fie ocupate doar de
membrii familiei; d). „Niciodată să nu fie
făcut un inventariu public, de tribunale
sau oricine, a averii mele. Interzic
publicarea oricărei evaluări a moştenirii
mele”. O avere între 1,5 şi 90 de trilioane de dolari Ultima estimare a
averii familiei Rothschild datează de la
sfârşitul secolului XIX si se spune că era
de 6 miliarde de dolari, bogăţia care la
acea vreme reprezenta aproape
jumătate din totalul afacerilor la nivel global. După ce au părăsit Europa, în
timpul celui de al doilea război mondial,
şi au emigrat în SUA, membrii familiei s-
au concentrat mai mult pe afacerile
bancare. Argumentând faptul că orice
membru al familiei aduce un venit şi cunoscându-se estimarea din secolul
19, s-a realizat un calcul estimativ al
averii dinastiei Rothschild după mai
mulţi indici de creştere. Astfel,
rezultatele arată că bogăţia familiei se
situează între 1,5 şi 90 de trilioane de dolari. Deţin controlul asupra finanţelor
mondiale Cei despre care se spune că
au înfiinţat
organizaţia Illuminati – membrii familiei
Rothschild – deţin controlul asupra
finanţelor mondiale. În afară de băncile de investiţii pe care le deţin, aceştia
conduc printr-o reţea complexă FMI,
Bank of England sau Federal Reserve
(rezervele federale din
SUA). Se poate spune că membrii acestei
familii, cu o istorie de peste 3 secole, sunt cei mai puternici oameni ai
planetei. Iar dinastia, aflata deja la a
şaptea generaţie, continuă.
Mayasi si previziunile anului 2012
Civilizaţia maiaşă Profetiile maya Fara
comentarii » Civilizaţia maiaşă a atins
apogeul în
perioada 300-900 d.H. De unde
veneau ei şi de ce au ales una din
regiunile cele mai neospitaliere ale Americii Centrale nimeni nu ştie, în
plină pădurea tropicală! Tot un mister a
rămas şi dispariţia civilizaţiei maiaşe!
Calendar şi astronomie Codexurile
descoperite, scrise cu
hieroglifele maiaşe, ne-au informat parţial despre cunoştinţele lor
ştiinţifice în astronomie, calendarul lor
fiind de o precizie uimitoare. Ştiau să
prevadă eclipsele exact, ca şi
deplasările planetelor, fără a cunoaşte
aparatele optice sau unităţile de timp. Sculptură Arhitecţii maiaşi sunt
consideraţi astăzi
ca cei mai mari decoratori şi cei mai
prolifici constructori de pe planetă. Mii
de construcţii uimesc şi azi prin
armonia formelor, simplicitatea planurilor şi frumuseţe. Sculptura a dat
micile figurine din insula Jaina şi marile
stele de piatră, ca şi splendidele
ornamentaţii ale faţadelor
construcţiilor. Pictură Pictura sub formă
de fresce s-a păstrat puţin, dar descoperirea camerelor
pictate ale templului din Bonampak
oferă un documentar pasionant al
societăţii maya şi o dovadă a talentului
pictorilor mayaşi. Panteonul maiaş
Sculpturile, picturile şi codexurile îi arată pe zeii mayaşi cu un curios
amestec de trăsături umane şi
animaliere. Zeii cerului, ai pământului şi
din lumea subterană erau „hrăniţi” cu
sânge de animale şi de oameni
sacrificaţi. Credincioşii îşi provocau răni pe tot corpul, ca sacrificiu adus
zeilor. Cum a dispărut civilizaţia maiaşă?
Se bănuiesc o invazie a barbarilor
nordici, factori economici, asaltul
junglei, o revoluţie lentă a masei
ţărăneşti contra elitei religioase şi aristocratice… Toate sunt însă doar
presupuneri, dispariţia civilizaţiei
maiaşe continuând să rămână pentru
noi un mister.
comentarii » Civilizaţia maiaşă a atins
apogeul în
perioada 300-900 d.H. De unde
veneau ei şi de ce au ales una din
regiunile cele mai neospitaliere ale Americii Centrale nimeni nu ştie, în
plină pădurea tropicală! Tot un mister a
rămas şi dispariţia civilizaţiei maiaşe!
Calendar şi astronomie Codexurile
descoperite, scrise cu
hieroglifele maiaşe, ne-au informat parţial despre cunoştinţele lor
ştiinţifice în astronomie, calendarul lor
fiind de o precizie uimitoare. Ştiau să
prevadă eclipsele exact, ca şi
deplasările planetelor, fără a cunoaşte
aparatele optice sau unităţile de timp. Sculptură Arhitecţii maiaşi sunt
consideraţi astăzi
ca cei mai mari decoratori şi cei mai
prolifici constructori de pe planetă. Mii
de construcţii uimesc şi azi prin
armonia formelor, simplicitatea planurilor şi frumuseţe. Sculptura a dat
micile figurine din insula Jaina şi marile
stele de piatră, ca şi splendidele
ornamentaţii ale faţadelor
construcţiilor. Pictură Pictura sub formă
de fresce s-a păstrat puţin, dar descoperirea camerelor
pictate ale templului din Bonampak
oferă un documentar pasionant al
societăţii maya şi o dovadă a talentului
pictorilor mayaşi. Panteonul maiaş
Sculpturile, picturile şi codexurile îi arată pe zeii mayaşi cu un curios
amestec de trăsături umane şi
animaliere. Zeii cerului, ai pământului şi
din lumea subterană erau „hrăniţi” cu
sânge de animale şi de oameni
sacrificaţi. Credincioşii îşi provocau răni pe tot corpul, ca sacrificiu adus
zeilor. Cum a dispărut civilizaţia maiaşă?
Se bănuiesc o invazie a barbarilor
nordici, factori economici, asaltul
junglei, o revoluţie lentă a masei
ţărăneşti contra elitei religioase şi aristocratice… Toate sunt însă doar
presupuneri, dispariţia civilizaţiei
maiaşe continuând să rămână pentru
noi un mister.
the end of world
Unii cred că toate cutremurele din
ultima perioadă sunt mult prea
puternice şi prea dese şi că anunţă
apropierea unui eveniment catastrofic
pentru Pământ. Dar, oare chiar aşa să
fie? Am luat de pe site-ul USGS o listă cu cele mai puternice 16 cutremure din
lume (la care am adăugat şi cutremurul
produs azi, 11 aprilie 2012, pe care l-
am pus pe locul 9). Amintesc că această
listă este ordonată în funcţie de
magnitudinea cutremurelor, fiind o listă oarecum subiectivă, din moment ce
evidenţa modernă a cutremurelor a fost
iniţiată abia începând cu secolul al XIX-
lea. Iată această listă: 1) Chile /
22-05-1960 / 9,5 grade scara Richter;
2) Alaska / 28-03-1964 / 9,2 grade scara Richter;
3) Sumatra (Indonezia) / 26-12-2004 /
9,1 grade scara Richter;
4) Japonia / 11-03-2011 / 9 grade
scara Richter;
5) Kamchatka (Rusia) / 04-11-1950 / 9 grade scara Richter;
6) Chile / 27-02-2010 / 8,8 grade scara
Richter;
7) Ecuador / 31-01-1906 / 8,8 grade
scara Richter;
8 ) Alaska (SUA) /04-02-1965 / 8,7 grade scara Richter;
9) Sumatra (Indonezia) / 11-04-2012 /
8,7 grade scara Richter;
10) Sumatra (Indonezia) /
28-03-2005 / 8,6 grade scara Richter;
11) Tibet (China) / 15-08-1950 / 8,6 grade scara Richter;
12) Alaska (SUA) / 09-03-1957 / 8,6
grade scara Richter;
13) Sumatra (Indonezia) /
12-09-2007 / 8,5 grade scara Richter;
14) Indonezia / 01-02-1938 / 8,5 grade scara Richter;
15) Kamchatka (Rusia) / 03-02-1923 /
8,5 grade scara Richter;
16) Chile / 11-11-1922 / 8,5 grade
scara Richter;
17) Insulele Kurile (Rusia) / 13-10-1963 / 8,5 grade scara Richter
Pe baza acestei liste, am făcut un grafic
al celor mai puternice 17 cutremure din
lume: Ce se observă din acest grafic tip
scatter? Că marile cutremure ale lumii s-
au produs, mai des, în jurul a două perioade distincte:
- în jurul anilor 1960;
- în perioada actuală (în jurul anului
2010). Interesant că în anii
1970-1980-1990 nu s-au produs
cutremure de intensitate extrem de mare. Dacă aceste cutremure ar fi date
de apropierea unei planete (ca de
exemplu, de apropierea planetei
Nibiru), atunci după anii 1960 (când s-
au produs cutremure mari), ar fi trebuit
să se înmulţească aceste seisme. Dar, precum am spus mai sus, a urmat o
pauză de circa 30 de ani în care nu s-au
produs cutremure extrem de mari. În
plus, cum poţi explica producerea de
cutremure cu ajutorul tehnologiei
HAARP, în anul 1906 sau 1922, când asemenea tehnologie, cu siguranţă că
nu era accesibilă? Totuşi, e bizar că, din
lista de cele mai puternice 17 cutremure
din istorie, 4 cutremure au avut loc în
Insula Sumatra din Indonezia, şi asta în
doar 8 ani! Ce se află în această zonă?
ultima perioadă sunt mult prea
puternice şi prea dese şi că anunţă
apropierea unui eveniment catastrofic
pentru Pământ. Dar, oare chiar aşa să
fie? Am luat de pe site-ul USGS o listă cu cele mai puternice 16 cutremure din
lume (la care am adăugat şi cutremurul
produs azi, 11 aprilie 2012, pe care l-
am pus pe locul 9). Amintesc că această
listă este ordonată în funcţie de
magnitudinea cutremurelor, fiind o listă oarecum subiectivă, din moment ce
evidenţa modernă a cutremurelor a fost
iniţiată abia începând cu secolul al XIX-
lea. Iată această listă: 1) Chile /
22-05-1960 / 9,5 grade scara Richter;
2) Alaska / 28-03-1964 / 9,2 grade scara Richter;
3) Sumatra (Indonezia) / 26-12-2004 /
9,1 grade scara Richter;
4) Japonia / 11-03-2011 / 9 grade
scara Richter;
5) Kamchatka (Rusia) / 04-11-1950 / 9 grade scara Richter;
6) Chile / 27-02-2010 / 8,8 grade scara
Richter;
7) Ecuador / 31-01-1906 / 8,8 grade
scara Richter;
8 ) Alaska (SUA) /04-02-1965 / 8,7 grade scara Richter;
9) Sumatra (Indonezia) / 11-04-2012 /
8,7 grade scara Richter;
10) Sumatra (Indonezia) /
28-03-2005 / 8,6 grade scara Richter;
11) Tibet (China) / 15-08-1950 / 8,6 grade scara Richter;
12) Alaska (SUA) / 09-03-1957 / 8,6
grade scara Richter;
13) Sumatra (Indonezia) /
12-09-2007 / 8,5 grade scara Richter;
14) Indonezia / 01-02-1938 / 8,5 grade scara Richter;
15) Kamchatka (Rusia) / 03-02-1923 /
8,5 grade scara Richter;
16) Chile / 11-11-1922 / 8,5 grade
scara Richter;
17) Insulele Kurile (Rusia) / 13-10-1963 / 8,5 grade scara Richter
Pe baza acestei liste, am făcut un grafic
al celor mai puternice 17 cutremure din
lume: Ce se observă din acest grafic tip
scatter? Că marile cutremure ale lumii s-
au produs, mai des, în jurul a două perioade distincte:
- în jurul anilor 1960;
- în perioada actuală (în jurul anului
2010). Interesant că în anii
1970-1980-1990 nu s-au produs
cutremure de intensitate extrem de mare. Dacă aceste cutremure ar fi date
de apropierea unei planete (ca de
exemplu, de apropierea planetei
Nibiru), atunci după anii 1960 (când s-
au produs cutremure mari), ar fi trebuit
să se înmulţească aceste seisme. Dar, precum am spus mai sus, a urmat o
pauză de circa 30 de ani în care nu s-au
produs cutremure extrem de mari. În
plus, cum poţi explica producerea de
cutremure cu ajutorul tehnologiei
HAARP, în anul 1906 sau 1922, când asemenea tehnologie, cu siguranţă că
nu era accesibilă? Totuşi, e bizar că, din
lista de cele mai puternice 17 cutremure
din istorie, 4 cutremure au avut loc în
Insula Sumatra din Indonezia, şi asta în
doar 8 ani! Ce se află în această zonă?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)